ÎNTREBARE DE 100 DE PUNCTE

VREI SĂ FII... MILIŢIAN?

Motto:

Aţi auzit de miliţianul căruia i s-a furat bicicleta

în timp ce o ducea spre casă?...

De la ce distanţă se execută lovitura de la 11m, într-un meci de fotbal?

a) 8 m; b) 9 m; c) 11 m; d) 13 m.

La câte grade fierbe unghiul drept?

a) 75°; b) 90°; c) 100°; d) nu fierbe.

În ce piesă de I.L.Caragiale s-a pierdut o scrisoare?...

a) Năpasta; b) O noapte furtunoasă; c) O scrisoare pierdută; d) D’ale carnavalului.

Ce lungime are proba de 110 m. garduri?

a) 100 m; b) 200 m; c) 110 m; d) 90 m

Un cioban are 12 oi – în afară de 9, mor toate. Câte au mai rămas?

a) Toate; b) 9; c) 12;

Câţi lei sunt într-o duzină?

a) 10; b) 11; c) 12; d) depinde de cursul valutar.

SĂRUTATUL MÂINII

Sărutatul mâinii Domnitorului a fost interzis de Alexandru Dimitrie Ghica, în iulie 1834, dar se mai practică și astăzi... în 2011.

Să-şi râdă de sine însuşi este privilegiul celui puternic.

CIOCÂRLIA ȘI STICLETELE

POEME ÎN PROZĂ:

Ciocârlia se ridică la cer. Mai încolo, se va aşeza pe-un bulgăre de pământ.

E periculos să ai o puşcă. Îţi închipui că nu omoară. Trag, nu ca s-o omor, ci ca să văd ce-o să se întâmple. Mă apropii. Ciocârlia stă pe burtă, labele ei se agită, ciocul i se închide şi se deschide, rămâne întredeschis; mica pereche de foarfeci taie sânge. Ciocârlie, de-ai putea deveni gândul meu cel mai delicat, remuşcarea mea ce a mai scumpă. A murit pentru celelalte.Mi-am rupt permisul şi mi-am atârnat puşca în cui. (Jules Renard)

*

Fetiţa

de Bonifaciu Florescu (1848-1899)

Treceam prin Cişmigiu. Întâlnii o femeie care ţinea de mână o fetiţă: „Mamă, ascultă, ascultă.” Ş-o trăgea de mână. „Mamă, sticletele! sticletele meu care a zburat! Cât de dulce cântă! Dă-mi-l; dă-mi-l, mamă”. Ş-o trăgea de mână, târând-o spre lac. Mama o reţinea. Mă apropiasem surâzând. Zării lacrimi în ochii mumei. Uimit, privii copila: era oarbă.(1894)

*

CORUPȚIA UNIVERSALĂ

Jurământul

Era un demnitar corupt, care voia să pară om cinstit. La numirea în funcţie el a făcut următorul jurământ: „Dacă voi lua cu mâna dreaptă vreun ban, să-mi putrezească mâna dreaptă; dacă voi lua cu mâna stângă vreun ban, să-mi putrezească mâna stângă!”

După ce şi-a luat funcţie în primire, cineva a vrut să-i dăruiască 100 liang arginţi. În sinea lui, demnitarul dorea foarte mult să primească banii, dar a refuzat zicând: „Nu pot să mă ating de aceşti bani. Am jurat că-mi va putrezi mâna care se va atinge de bani.”

Subalternii lui, care-i înţelegeau dorinţa, au găsit soluţia: „Vom pune banii în buzunarul tău, aşa că dacă va trebui să putrezească va putrezi numai buzunarul”, au zis ei.

Demnitarul a fost de acord şi aşa au făcut.

(Fabule şi anecdote chinezeşti – Ed. Universal Dalsi – 2001)

AZI O VEDEM ȘI NU E,,,

Reforma societăţii

Putem privi Reforma ca pe o plantă. Alegi o sămânţă, o pui în pământ şi uzi din când în când. După un timp răsare un lăstar, creşte o tulpină, dau muguri, frunze şi flori. Pentru creşterea fructelor trebuie ca rădăcinile bine înfipte în pământ să trimită seva brută iar frunzele să capete seva nouă, elaborată. Pentru Reformă trebuie căldură şi lumină şi mai trebuie stârpiţi dăunătorii...

Reforma nu creşte la umbra corupţiei care usucă totul şi n-are eficienţă, la nivelul societăţii, dacă doar unii, puţini, se hrănesc cu fructele ei.