RETURN TO INOCENCE
Cu trecerea anilor ne pierdem inocența, crezând mereu că vom dobândi în schimb
mai multă înțelepciune.
Scriitorului și actorului italian Leo Buscaglia i s-a solicitat odată să facă parte din juriul unui concurs, al cărui scop era să desemneze copilul cel mai drăgăstos.
Câștigătorul a fost un copil de 4 ani, vecinul unui bătrân a cărui soție murise de curând.
Copilul, văzându-l pe bătrân plângând în curtea casei, s-a apropiat și s-a așezat la pieptul lui. Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns: „Nimic, doar l-am ajutat să plângă”.
*
Profesoara Debbie Moon studia cu elevii ei din clasa întâi o fotografie de familie.
În fotografie era și un copil, care avea părul de altă culoare decât restul familiei.
Unul dintre copii a presupus că acel băiețel era adoptat.
Atunci, o fetiță din grupul de elevi spuse: „Eu știu totul despre adopții pentru că și eu sunt adoptată”.
„Ce înseamnă să fii adoptată” ?, întrebă un coleg.
„Înseamnă că tu crești în inima mamei tale, în loc să crești în burta ei”, spuse fetița.
*
Jaime încerca să obțină un loc în echipa de fotbal a școlii. Mama lui știa că băiatul pusese mult suflet în asta și se temea că dacă va fi respins va suferi mult. În ziua în care locurile au fost repartizate, mama venise, ca de obicei, să-l ia de la școală la sfârșitul orelor.
Jaime ieși în fugă, cu ochii sclipind de bucurie, mândru și emoționat:
-Ghicește, mamă, strigă băiatul, am fost ales să aplaud și să animez!
Aceste cuvinte pot fi o lecție și pentru oamenii mari...
*
Un copil ce părea să aibă 10-11 ani, stătea în fața vitrinei unui magazin de încălțăminte,
privind pantofii expuși. Desculț, și prost îmbrăcat, băiatul tremura de frig. O doamnă se apropie de copil și îi spuse:
-Micul meu prieten, la ce anume te uiți cu atâta interes?
-Eu îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, răspunse copilul.
Doamna l-a luat de mână și au intrat în magazin. Ceru vânzătorului mai multe perechi de șosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea aduce un vas cu apă și un prosop. Vânzătorul îi aduse cele cerute. Ea luă copilul în spatele prăvăliei, unde băiatul își spălă piciorele murdare și le șterse cu prosopul curat. Apoi, apăru vânzătorul cu șosetele. Doamna îi puse o pereche mai groasă și îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de șosete i le dădu băiatului. Ieșind din magazin, îl mângâie pe cap și spuse:
-Cred că te simți mai bine acum, nu-i așa?
Copilul o strânse mai tare de mână și privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
-Dumneavoastră sunteți soția lui Dumnezeu?...
