D-ALE MOȘULUI…
Eu am crezut în Moș Crăciun până când a trebuit să mă îmbrac în acel costum specific pentru ca fetița mea de 4 ani să creadă că Moșul i-a adus cadouri fiindcă a fost cuminte…Când am rugat-o să spună Moșului poezia pe care o învățasem împreună și am întrebat-o dacă a fost cuminte, fetița a început să tragă de elasticul bărbii albe de vată și cu greu am scăpat să nu fiu recunoscut.
A doua experiență de acest gen a rămas de pomină, întrucât vecinul meu – un fost rugbist, înalt de doi metri - la care am apelat pentru deghizare în Moș, i-a făcut pe copiii adunați în apartamentul meu să plângă în ho- ho – te, făcându-și apariția cu un ”ho!-ho!-ho!” de credeai că strigă ”haka” neo-zeelandezilor…
Prin urmare, anul următor, am zis să apelez la un cunoscut actor, cu experiență în acest rol complex și foarte dificil. Mai ales când ai de-a face cu o fetiță de 6 ani, care avea deja la activ câteva luni de școală și care, mai ales, știa ce vroia…Întrebată cu blândețe și pe tonalitatea corectă „- Ce ai dori tu să-ți aducă Moșul?”, copila a dat o replică usturătoare „-Păi bine, Moșu, tu n-ai citit scrisoarea mea ?!”
Așa că orice ar face bieții părinți pentru a perpetua tradiția, copiii nu se lasă păcăliți cu una cu două, dar acceptă să se prefacă și ei de dragul cadourilor pe care le primesc.
Azi, fata mea are 17 ani, crede în continuare în Moș Crăciun și se bucură de darurile primite, chiar dacă cel din urmă Crăciun l-am petrecut împreună în Australia, la 35 de grade Celsius, iar Moșul, cu barbă albă de vată, era în slip… Evident, de culoare roșie. HO-HO-HO!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu