INIȚIERE ÎN MARKETING

 Inițiere în marketing

  Regulile de bază ale marketingului, explicate amuzant de către un profesor la Institutul Indian de Management din Ahmedabad :

1. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te duci la ea şi îi spui: „Sunt extrem de bine dotat. Culcă-te cu mine". - Asta înseamnă marketingul direct.

2. Eşti la o petrecere împreună cu prietenii şi vezi o fată superbă. Unul dintre prietenii tăi se duce la ea, arată spre tine şi spune: „Tipul ăla este extrem de bine dotat. Culcă-te cu el". - Asta înseamnă publicitate.

3. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te duci la ea şi îi iei numărul de telefon. A doua zi o suni şi îi spui: „Bună. Sunt extrem de bine dotat. Culcă-te cu mine" - Asta înseamnă telemarketing.

4. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te ridici, îţi aranjezi cravata, te duci spre ea, îi oferi de băut, îi deschizi uşa (de la maşină), o ajuţi să urce, te oferi să o duci până acasă, după care spui: „Că veni vorba... Sunt bine dotat. Nu ai vrea să te culci cu mine?" - Asta înseamnă relaţii publice.

5. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Vine spre tine şi îţi spune: „Ştiu că eşti extrem de bine dotat! Am vreo şansă să te culci cu mine?" - Asta înseamnă recunoaşterea brandului.

6. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te duci la ea şi îi spui: „Sunt extrem de bine dotat. Culcă-te cu mine". Tipa îţi dă o palmă cât de tare poate. - Asta înseamnă feedback-ul din partea clienţilor.

7. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te duci la ea şi îi spui: „Sunt extrem de bine dotat. Culcă-te cu mine". Ea te ia de mână şi te duce să te prezinte soţului său. - Asta înseamnă dezechilibru între cerere şi ofertă.

8. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te duci la ea, dar înainte să poţi spune ceva, vine un alt bărbat şi îi spune: „Sunt bine dotat. Ai vrea să te culci cu mine?" iar ea pleacă împreună cu el. - Asta înseamnă competiţia pe aceeaşi piaţă.

9. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te duci la ea şi înainte să-i spui: „Sunt bine dotat. Culcă-te cu mine", vine soţia ta. - Asta înseamnă restricţia de a intra pe pieţe noi. 10. Eşti la o petrecere şi nu vezi nici o fată frumoasă. - Asta înseamnă lipsa unei pieţe de desfacere.

NOU! Salamul „Someș”. Acum cu 15% mai multă apă.

NOU! Apa plată „Dâmbovița”. Acum cu 25% mai plată.

PIERSICAIS: acest pom este un cais care face piersici.

PRUNUC: pom care face nuci cu aromă de prune.

VIȘINUC: face nuci cu aromă de vișine.

MICITEI: mai mari decât mititeii și mai mici decât micii.

Propaganda de partid este o marmeladă râncedă unsă pe o felie de pâine mucegăită. Cui îi place să mănânce așa ceva, n-are decât!...

              După fiecare prestație, propagandistul vrea o recompensă, ca orice animal dresat.

              Rezultatele alegerilor arată că deprinderea cu răul a devenit rutină.

În politica noastră sunt puțini „aleși” și mulți „etc.”

Limbajul de lemn nu este folosit mai mult în politică decât în căsnicie...

Cei mai mulți politicieni și comentatori admiră în secret o hoție la scară mare.

...Și acum voi interpreta pentru dumneavoastră un cântec popular necunoscut.

O efemeridă nu știe ce-i aia ieri sau mâine. Așa și noi...

Treaba înțelepților este viitorul nu trecutul.

Măgarul rage altfel decât leul, dar unii se fac că nu observă diferența...

Când ești gol pe dinăuntru, dai pe dinafară.

O minune este un lucru imposibil pe care unii îl cred posibil.

Cele zece operaţii pe creier deschis

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a concretizat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, cele zece manipulări generale pe care se bazează democraţia şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii. Ele sunt concepute pentru a dezorienta şi a deturna atenţia mulţimii  de la manevrele claselor politice şi financiare dar sunt, de fapt, diversiuni cu aplicaţie mondială. Procedura de bază este preluată de la prestidigitatori, care îşi pun în practică numerele de iluzionism canalizând atenţia publicului în direcţii false.
Iată cele zece reţete:


1. Să distragi permanent aten­ţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte mi­no­re, dar cu mare impact emo­ţio­nal. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate.


2. Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia pu­blică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu gu­ver­narea providenţială care sal­vea­ză naţiunea în temeiul legilor re­presive cerute de popor, cu pre­ţul limitării libertăţilor democratice.

3. Să aplici toate mă­su­rile dure treptat. Ceea ce ar duce la miş­cări populare, dacă se aplică într-un singur pachet, devine dintr-odată suportabil dacă e livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.


4. Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.


5. Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire care nu face legătura dintre cauze şi efecte.


6. Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.


7. Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ide­al de a tâmpi lumea şi a o controla.


8. Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc pu­bli­­cul şi îl ţin legat de emisiuni şi se­ria­le vulgare, ce trag inteligenţa în jos.


9. Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin turmă şi sunt uşor de controlat.


10. Să apelezi la toate cuceri­rile ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

 

 

 

NOAPTEA DE SÂNZIENE

În ziua de 24 iunie este celebrată una din cele mai frumoase, exuberante și intuitive sărbători ale verii, o sărbătoare populară ce coincide cu sărbătoarea creștină a nașterii Sfântului Ioan Botezatorul. Pornind de la cultul solar, sărbătoarea de Sânziene marchează solstiiul de vară. Sărbătoarea este asociată cu lumina, cu focul și soarele, cu sacrul și profanul, cu cerul și pământul, cu viața însăși. De Sânziene, se spune că văzduhurile freamătă. De Sânziene, se celebrează de fapt conectarea cu natura și cu viața, cu spiritul intuitiv românesc, cu miraculosul însuși și atemporalul. Îi invităm pe toți cei care vor să mai păstreze în sufletele lor un strop de magie și de miraculos să citească despre semnificațiile, tradițiile și obiceiurile legate de sărbătoarea Snâzienelor. 

 Cerurile se deschid pentru cei care știu cum să le privească…

În noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie) flăcaii merg prin sat purtând făclii aprinse, rotindu-le similar mișcării soarelui pe cer. Focuri se aprind și în sate pentru a ține răul deoparte și a alunga spiritele malefice, dar și pentru a asigura protecție și purificare. Noaptea dinspre 23 spre 24 iunie este cu siguranță una magică. „Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopții, se deschid cerurile. Nu prea înteleg cum s-ar putea deschide, dar așa se spune: că în noaptea de Sânziene, se deschid cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care știu cum să le privească..."  (Mircea Eliade, „Noaptea de Sânziene”)

Cu mic și mare, pe vremuri se obișnuia ca întreg satul să ia parte la culegerea florilor de sânziene. În plus, odată cu sărbătoarea Sânzienelor se da startul culegerii tuturor plantelor tămăduitoare.

Du-te soare, vino lună, Sânzienele îmbună,

Să le crească floarea floare,

Galbenă, mirositoare,

Fetele să o adune,

Să le prindă în cunune.

 În noaptea și ziua sărbătorii, Sânzienele – zâne de factura pozitivă din arhaicul românesc, cunoscute și sub numele de Împărătesele, ielele Sânzienele, Reginele Holdelor, Zânele sau Drăgaicele – umplu văzduhul, prinzându-se în hore măiestre și cântând cu glasuri nemaiauzite.

 Sânzienele, preotesele Soarelui, ale Frumuseții și ale Iubirii

Aceste ființe mitice sunt de o frumusețe nemaiîntâlnită, au puteri aparte și sunt extrem de îndragite de muritori. Ele aduc rodnicie pământului, țin grindina la distanță, investesc plantele cu putere de leac și grâul cu bob, ocrotesc copiii și îi feresc de boli, fiind totodată protectoarele femeilor însărcinate i fecioarelor. Uneori, aceste frumoase preotese ale Soarelui lasă în urma lor un parfum floral. Unii spun că florile emană un miros mai puternic și mai pregnant, atunci când ele sunt în preajmă...

Florile de Sânziene - flori sacre, flori magice. Tradiții și obiceiuri de Sânziene

 Florile de Sânziene sunt un simbol vegetal, substitut fitomorf al frumoaselor și diafanelor Sânziene, având o simbolistică puternică. Aceste flori galbene, solare, sunt flori tămăduitoare, ce capată puteri magice și miraculoase, în această zi. Florile de Sânziene sunt întrebuințate în descântece de dragoste, frumusețe și sănătate. Se spun multe despre aceste flori… Se spune că punându-le sub pernă, în noaptea dinspre sânziene, îl vei visa pe cel hărăzit de Dumnezeu. Se spune că prinzându-le în păr  sau punându-le în sân, vei fi dragăstoasă tot anul. 

Daca îți clătești obrazul cu roua strânsă de pe aceste flori, de femeile bătrâne din comunitate, în zorii zilei de Sânziene, chipul tău va rămâne frumos vreme îndelungată și vei fi îndrăgită de cel pe care îl îndrăgești. Roua de pe florile de Sânziene are capacitatea de a face fețele „frumoase și curate, ca apa neîncepută”. Și pentru femeile măritate, este valabil acest ritual de frumusețe, iar strângerea de rouă are conotații similare. Ele își împrospătează obrazul cu această rouă magică, pentru a fi dragi soțului, dar și pentru a naște copii sănătoși, frumoși la chip și puri la suflet. Pe de altă parte, se spune că dacă îți înfășori flori de sânziene în jurul taliei, vei fi protejată de durerile trupești.

În zorii zilei de Sânziene, fetele tinere și băieții aruncă coronițe împletite din flori de sânziene, pe acoperișul casei. Coronițele fetelor sunt în formă de cerc, iar ale băieților în formă de cruce. Dacă vreo coroniță cade de pe acoperiș  pe pămant, faptul este interpretat ca un semn de rău augur. Dacă vreuna din coronițele fetelor se agața de horn sau dacă acestea se lovesc – este semn de căsătorie, în cel mai scurt timp. Dacă, în schimb, coronița rămâne pe acoperiș se consideră semn de noroc și de viață lungă. În anumite zone ale țării, fiecare membru al familiei trebuie să-și arunce propria coroniță, pentru a vedea cum îi va merge până la următoarea sărbatoare de Sânziene.

 Ziua următoare, se culeg coronițele și se atârnă la grinde, unde vor sta pe tot parcursul anului. Amplasate strategic, deasupra tuturor, coronițele de sânziene păzesc casa respectivă de rău și farmece, de zburători, de întors inima, de impotență sau infertilitate. Ele îi aduc în schimb sănătate, bunăstare și noroc, locuinței și familiei:

Eu voi înturna ulcica asta,

și ulcica întoarnă vatra,

și vatra întoarnă soba,

și soba întoarnă grinzile cu horna

și grinzile întoarnă podelele

… și crângurile întoarnă pe Sanziene.

Și Maica Domnului să întoarne inimile celor împricinați

unul asupra altuia

cu cugetele și cu dragostea

să se împăciuiască!…

 În alte zone ale țării, coronițele de sânziene se lasă peste noapte în grădin. Dacă a doua zi, în zorii zilei, fetele cărora le aparțin le găsesc pline de rouă înseamnă că se vor mărita chiar în toamna aceea.

 

CEVA VESEL - SĂPÂNȚA

Moto: Avem și noi ceva vesel în țară - un cimitir...

Faima localității Săpânța se trage de la renumitul său Cimitir Vesel, care a devenit o importantă atracție turistică.

Legenda spune că atitudinea veselă în fața morții este un obicei al dacilor, care credeau în viața veșnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfârșit tragic ci ca pe o șansă de a întâlni zeul suprem Zamolxe.

Cimitirul datează de la mijlocul anilor 1930 și este creația artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor și poet în același timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveală această monumentală și renumită operă de artă. Mai bine de 50 de ani, artistul a creat sute de cruci din lemn înscriptate în stilul său caracteristic. După moartea lui, în 1977, opera lui a fost continuată de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu.

Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual după ce a fost tăiat și uscat. În partea de sus a fiecărei cruci există un basorelief cu o scenă din viața celui decedat. Scenele sunt simple, am putea spune chiar naive în stil, dar aduc din trecut viața locuitorilor satului, prezentând un aspect relevant din viața fiecăruia. Ele prezintă femei torcând lâna, țesând covoare sau făcând pâine, barbați care taie lemne sau ară pământul, păstori cu turmele, lucrători în lemn, lăutari și multe alte ocupații.

După ce crucea este sculptată, ea este pictată, de obicei cu un fundal albastru, așa numitul „Albastru de Săpânţa“. Scenele sunt pictate folosind culori vibrante: galben, roșu, alb și verde.

Nici o cruce nu e terminată fără o scurtă poezie, câteva rime simple, între 7 și 17. Epitafurile sunt sincere, spontane și scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedată celor care trăiesc. Stilul este liric, dar satira se găsește frecvent. Fiecare poem conține numele celui decedat precum și un aspect esențial din viața respectivei persoane.

Cu desenele și poemele lor, Stan Ioan Pătraş și Dumitru Pop Tincu au reușit să recreeze un întreg sat și au dat oamenilor o a doua viață după moarte. Cele peste 800 de cruci pictate constituie o arhivă vastă care prezervă istoria locuitorilor din Săpânţa. 

Un celebru epitaf este:

Sub această cruce grea
Zace biată soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zaceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pa aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iară-i cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea draga soacră-mea.

                 *

De cu tânăr copilaș
Io am fost Stan Ion Patraș,
Să mă ascultați oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orișicine mi-a cerut.
Vai saracă lumea mea
Că greu am trăit în ea

                *

Aici eu mă odihnesc
Și Pop Gheorghe mă numesc.
Ca un brad frumos din munte
Eram la părinți în curte.
Tânăr și de omenie
N-a fost mulți în sat ca mine.
Când armata am terminat
Mașină mi-am cumpărat
Și-n toată țara am umblat.
Preteni mulți eu mi-am aflat,
Preteni mulți și de omenie
Așa cum mi-o placut mie.
Când a fost să fecioresc
În pământ eu putrăzasc.

                *