NENEA IANCU DIXIT

I.L. CARAGIALE - AFORISME ŞI CUGETĂRI

În război necurmat trăim: cu inamicii în luptă, cu amicii în armistiţiu.

Toate mulţumirile trebuiesc plătite: înainte de a le căpăta mi se par destul de ieftine, în urmă prea scumpe.

O mare durere e să iubeşti: o mare nenorocire să scapi de această durere.

Dacă şi între oameni cuminţi s-ar putea stabili înţelegere aşa de lesne ca între nerozi, mulţimea aceasta ar avea o soartă mai bună.

Opiniile sunt libere, dar nu şi obligatorii.

Într-o seară literară, opiniile cele mai sincere sunt adesea căscăturile.

Artistul trebuie să fie bărbat – muzele sunt femei.

În politică, un om fără principiile noastre e un om pierdut; el se poate regăsi când ni le îmbrăţişează.

Deplorabil te poate face oricine; numai tu însuţi te poţi face ridicul.

Am văzut mulţi omeni fără calităţi; fără defecte nici unul.

Pentru un român care ştie citi, cel mai greu lucru e să nu scrie.

Prietenul prost ne numără cusururile; vrăjmaşul cuminte calităţile; prietenul cuminte ne uită cusururile.

Trebuie să ştii a avea răbdare să mângâi multă vreme măgarul, până să-l încaleci.

Despre un copil legitim, trebuie să fii prea inteligent să spui că nu-i al tău, şi prea prost ca să juri că e al tău.

Trebuie să nu mă cunoască un om ca să nu mă bănuiască că n-aş avea milă de oameni; asta e tot aşa de absurd ca şi când cineva m-ar bănui că aş putea avea stimă pentru dânşii.

Norocul e prea puţin şi lumea prea multă.

Mai adesea coroana-i pentru cap, decât capul pentru coroană.

Prostul dacă nu-i fudul n-are nici un haz.

Cap fără griji la dovleac creşte.

Moda este ridiculul de alaltăieri şi de poimâine.

Proştii spun prostii şi oamenii de spirit le fac.

Prostul se cunoaşte după câte le ştie mai bine decât după câte nu le ştie.

Unii râd de nerozii, alţii le fac şi alţii se folosesc de ele. – Moftul român le ace pe toate trele.

Opinii?… Cine nu le are? Judecată… Asta e puţin mai greu.

Între amor şi datorie, urmează cineva cum poate.

Pentru cât de mică operă de artă trebuie un talent măricel.

Unde toţi oamenii mari sunt secături şi toate secăturile sunt oamenii mari.

Un om nu trebuie să încerce decât ce poate face.

Frumosul este singurul atribut potrivit al lumii, tot aşa nemărginit ca şi dânsa.

Iubirea n-are nevoie de înţeles.

Familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare: familia e baza societăţii.

Orice critică implică o plângere.

Selecţie şi prezentare
Florin Molnar

ACTUALITATEA CLASICILOR

...Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngradiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeață,
Vara petreceri, Alpii cu frunțile de gheață -
Ei fac din noapte ziuă s-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânșii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie brațe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Și trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

Și flotele puternice ș-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Și-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de dânșii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată,
După ce-amar muncirăți mizeri viața toată,
Ați mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți...
Nu! moartea cu viața a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți.

Minciuni și fraze-i totul ce statele susține,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susțin;
Averea să le aperi, mărirea ș-a lor bine,
Ei brațul tău înarmă ca sa lovești în tine,
Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'.

De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteti trăi?
De ce boala și moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăția cea splendidă și vastă
Petrec ca și în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uitați că-n voi e și număr și putere?
Când vreți, puteți prea lesne pământul să-mpărțiți.
Nu le mai faceți ziduri unde să-nchid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinși de durere
Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăiți.

Ei îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă,
Și sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumsețile-ne tineri batrânii lor distrug.

Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri,
Robia viața toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
Copilelor pătate mizeria-n rușine...
Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e ușoară
Când ai ce-ți trebuiește... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeți la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi.

Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri și bogați!
Atunci când după moarte răsplată nu v-așteaptă,
Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, și să trăim ca frați!

(Mihai Eminescu - Împărat și proletar)

CARAGIALE ȘI ASIGURĂRILE

Motto: În vara anului 1883, „ca agent de asigurări al societăţii NAŢIUNEA, bate drumurile pentru a colecta înscrieri”.
(Şerban Cioculescu – „Viaţa lui I.L. Caragiale”)

În finalul actului I al piesei O noapte furtunoasă, scena explicării dintre fatalista Veta şi aprigul tajghetar Chiriac conţine un fragment care mi-a atras cu osebire atenţia: „…Ştiam eu că o să mi se întâmple mie un necaz mare; mi se făcuse semn: răsturnasem de dimineaţă candela… Încă dumnealui, dacă m-a văzut că mă speriu, zice: «Ei ce dacă s-a răsturnat! nu mai crede în prostii de-alea. Ce! ce-o să ni se-ntâmple? să-mi arză cherestigiria? arză sănătoasă! Nu m-a făcut ea pe mine! este asiguripsită… Atâta pagubă!»”.
Dumnealui, Jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea este cherestegiu, căpitan în Garda Civică şi, în particular, un soţ respectabil, cu ambiţ, care ţine mai presus de orice la onoarea sa de familist.
Orgoliul său de proprietar şi de om din sfera puterii se manifestă pregnant în raporturile sale cu celelalte personaje ale comediei, care nu îndrăznesc sau n-au nici un interes să-i conteste poziţia. Pe cât de naiv şi neajutorat este în chestiuni de familie sau politice, pe atât de aprig se manifestă Jupân Dumitrache atunci când are de-a face cu nişte papugii, amploiaţi, scârţa-scârţa pe hârtie, bagabonţi care „n-are chioară în pungă şi se ţine după nevestele negustorilor, să le spargă casele, domule!”.
Dumitrache Titircă se află într-o fază incipientă de ascensiune în rândurile noii burghezii liberale şi este cineva în mahalaua din Dealul Spirii. El ştie foarte bine că atâta timp cât afacerea cu cherestea merge ca pe roate va fi un om important. Având de-a face cu o marfă atât de vulnerabilă şi perisabilă în faţa unui incendiu, Jupân Dumitrache are grijă să o “asiguripsească” şi să se ştie la adăpost în faţa unui asemenea risc ruinător.
Trebuie menţionat că la întâia reprezentaţie, din seara de joi, 18 ianuarie 1879, piesa O noapte furtunoasă se încheie, spectaculos, cu un element de senzaţie: pompierii vin să stingă incendiul izbucnit la depozitul şi casele lui Dumitrache!
O cronică dramatică apărută după premieră în ziarul „Binele public” se referă la focul de la cherestigerie: „Arderea casei de la finele comediei nu înţelegem în ce poate ajuta viaţa acţiunii, în ce face ca peripeţiile să pară mai repezi, mai interesante, mai emoţionătoare. Toate acestea vin pe neaşteptate şi ne arată că piesa în cestiune este departe de a fi vro operă de oarecare valoare. Se pare că autorul nu s-a interesat câtuşi de puţin de dânsa, întocmai ca nepăsarea ce manifestă jupân Titircă faţă de incendiul casei sale, sau numai a schelelor, care nu e natural, cu toată asiguripseala la «Dacia» sau «România»”.
Chiar dacă autorul a renunţat ulterior la acest final… incendiar, publicând o nouă variantă finală a piesei în numerele din 1 octombrie şi 1 noiembrie 1879 ale revistei „Convorbiri literare”, mi s-a părut interesant să semnalez acest aspect legat de dramaturgia lui Caragiale, dar şi de începuturile asigurărilor în România.

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ÎN FINLANDA

SCURTĂ ISTORIE CU TÂLC
Pe la anul 1600 s-a legiferat că:
„Persoanele care nu știu să scrie și să citească nu au voie să aibă copii.”
Nu este de mirare că sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat și mai bun din lume.

Finlanda este, în același timp și una din țările cu cel mai ridicat nivel de trai pe plan mondial.
În urma perioadei de gravă recesiune economică din anii '90, guvernul a hotărât să dedice fonduri importante educației, cercetării și tehnologiei.
Rezultatul: în mai puțin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunăstare socială și bogăție națională.
Exemplul Nokia:
La început, un sat cu o singură fabrică de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrică de televizoare. În sfârșit, pe baza alianței dintre patronat și sindicate, se mizează pe telefonia celulară. Astăzi, sunt lideri mondiali, înaintea Germaniei, Japoniei și Statelor Unite.
De ce este atât de obișnuit ca în Finlanda, un adolescent normal să termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă și citind o carte pe săptămână?
07:45 - Saili (15 ani) așteaptă autobuzul urban care îl va lasa la poarta școlii (nu există autobuze școlare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii încearcă să-i facă pe fiii lor să fie independenți de mici. Pe foarte puțini dintre ei, părinții lor îi duc cu mașina până la școală. Biletul este subvenționat de către municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de școală. În exterior, instalațiile școlii dau o impresie spartană. Niciun muc de țigară, nicio hârtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.
09:15 – O oră de clasă durează 45 de minute. Finlandezii pun accentul pe studiile de limba maternă, matematică și engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată țara. Restul, îl alege școala, în acord cu profesorii, părinții și elevii. Orele sunt scurte, intense și, mai ales, foarte participative. În interiorul școlii, curățenia este și mai evidentă. Totul pare recent dat în folosință. Pe bănci și pupitre nu sunt semne și nu se scrijelește nimic. Școala este publică și, bineînțeles, gratuită dar cu dotări demne de un colegiu „scump” din Spania. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu pești tropicali, bucătarie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiționat, multe plante. Fiecare doi elevi dispun de câte un calculator. O duzină de mașini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri... O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru și o sală de mese cu autoservire. Cărțile sunt gratuite, materialul școlar e gratuit, mâncarea e gratuită.
12:00 - Mâncare caldă, nutritivă și gratuită.
Elevi au o jumătate de oră pentru prânz la restaurantul școlii. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv și cu multe feluri de salate și fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le achită municipalitatea fiecărui oraș. Dacă orele se prelungesc până după amiază, școala are obligația de a oferi o gustare elevilor.
16:05 - Înapoi acasă, Saili joacă hockey cu fratele lui mai mic. Nu există delincvență, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Saili și fratele lui, care au învățat să gătească la școală, pregătesc cina pentru părinții lor, dacă aceștia întârzie la serviciu.
18:30 - Cină și saună (aceasta, de 3 ori pe săptămână) sunt momentele în care familia se află împreună. Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorințele, progresele și nevoile lor. Dar în aceeași măsura, se fac și planuri de vacanță pentru toată familia, în comun.
20:15 – Temele, și la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme pentru acasă, dar Saili le termină rapid într-o oră sau două, pentru că abia așteaptă să se urce în pat și să citească o carte în engleză. Pentru Saili, școala este ca un serviciu.
*Dacă un copil dorește să studieze, poate să ajungă medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una saracă.
*Educatia fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniță pâna la absolvirea unei universități. „Sunt banii cel mai bine folosiți din impozitele noastre", declară finlandezii.
* Studenții plătesc doar cărțile și mâncarea (2,50 euro la restaurantul facultății). Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenții pentru închirierea unei locuințe și primul salariu.
* Elevii au un respect total față de profesori și se vede în orice moment politețea în relațiile dintre ei. Nu poartă uniforme dar sunt întotdeauna simplu și corect îmbrăcați și pieptănați.
*Într-o școală din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul de educație este același. Sistemul educațional nu este elitist și nu urmărește producerea de genii ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.
- Temele sunt… sfinte și este foarte rău văzut un elev care copiază, chiar și de către ceilalți elevi. Este de neconceput ca un elev să scoată o fițuică la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de către restul de elevi. „De ce să riști, când poți să studiezi?"este un precept nu doar teoretic. Pe aceeași linie, ca adulți, nu-și vor imagina ce este evaziunea fiscală. Nu e de mirare că Finlanda se află în fruntea țărilor cu cele mai ridicate statistici de transparența și cea mai scăzută corupție publică.
- Președinta Finlandei, Tarja Halonen, licențiată în Drept și profesoară: „Când îi cert pe studenții mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”.
* Nu există repetenți, deși nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, „pentru simplul motiv că viața însăși nu se trăiește decât o singura dată”. Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.
* Ziua de lucru a lui Saili este intensă, de la 8 până la 15. Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreații se petrece obligatoriu afară, în aer liber. Se stimulează raționamentul critic înaintea memorizării mecanice. Programa cuprinde și ore relaxante, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marțiale, hockey, schi, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică. Elevii talentați cântă la diverse instrumente, în funcție de preferințe. Și încă o dată, se încurajează gândirea critică și se discută.
- Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai târziu. Chimie, medicină veterinară sau creație de jocuri video. Deocamdată, mărturisește că este fericit.
Da, dar secretul este altul:
Pe la 1600 s-a legiferat că persoanele care nu știu să scrie și să citească, nu au voie să aibă copii.

Vă invit să comparați cele de mai sus cu situația educației și învățământului din țara noastră, România eternă și fascinantă, că să vedem de ce nu ne vom reveni nici după alți 20 de ani de sacrificii pentru dezoltarea capitalismului de cumetrie și hoție…

GHICIȚI AUTORUL

CRISTALOGRAFIE

Când aduce blonda Liză
Socoteala unei vedre,
Universul cristaliză
Hexacontetraede!

BANCURI PRIMITE LA REDACȚIE

Câte persoane lucrează în biroul acesta?
- Cu șef cu tot, cinci.
- Deci, fără șef, patru?
- A, nuuuu... fără șef nu lucrează nimeni!

Omul nu e făcut să muncească!
Dovada: faptul că obosește.

Dacă tatăl tău nu este milionar, nu ai nici o vină.
Dar dacă nici socrul tău nu este milionar, atunci nu ai nici o scuză!

Se spune că cea mai mare curvă de pe Pământ ar fi speranța. Toată lumea trăiește cu ea...

În vin e puterea.
În bere e sănătatea.
În coniac e distincția.
...Iar în apă sunt microbii!

Când o femeie nu vorbește, să n-o întrerupi pentru nimic în lume!

Dragostea e oarbă, dar căsătoria îi redă vederea.

Când ești inteligent și când ești înțelept?
Ești inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi; ești înțelept dacă știi care jumătate!

Mințile ilustre discută idei, inteligențele medii discută evenimente, iar mințile reduse îi discută pe alții.

Oare de ce există atâtea organizații împotriva hainelor de blană și nici una împotriva hainelor de piele?
Probabil pentru că e mai simplu să hărțuiești femeile bogate decât găștile de motocicliști.

Doi polițisti intră într-un compartiment al trenului:
- Arme? Bani? Droguri?
- Nu, mulțumesc. O cafea, vă rog...

Un călător ajunge la hanul "Gheorghe și Balaurul".
Bate la usă, aceasta se întredeschide și o figură feminină întreabă:
- Ce vrei?
- Aș dori să înnoptez la han și dacă ați avea și o farfurie cu mâncare...
- N-avem! Și i se trântește ușa în nas.
Omul bate din nou la ușă, și când se întredeschide, aceeași figură feminină întreabă:
- Și-acum ce mai vrei?!...
- N-aș putea să vorbesc și cu Gheorghe?...

Pe o stradă, o țigancă bătrană vindea semințe cu 5 lei cornetul.
Un tânăr care trecea în fiecare zi pe acolo îi lăsa cei 5 lei, dar nu-și lua niciodată cornetul.
Într-o dimineață, țiganca îl oprește, încercând să-i spună ceva, dar tânărul merge grăbit mai departe, zicând din mers:
- Vrei să mă întrebi de ce nu iau niciodată semințele?
- Nuu, nuu... vreau să-ți spun că s-au scumpit la 10 lei!

Un ardelean care tușea ca naiba se duce la medic. Doctorul îl consultă și îl întreabă cu o voce gravă:
- Fumați?
După câteva momente de ezitare, ardeleanul răspunde:
- Mai bine aș bea ceva!

„Tânăr arătos situație materială excepțională, post
de mare răspundere, relații bune, două mașini, casă,
vilă in Caraibe. Nu caut nimic, doar mă laud."

„Tânară drăguță blondă sexy, fără obligații, dimensiuni 90-60-90, picioare lungi, 1,78 m înălțime , plină de viață, pătimașă, exotică, misterioasă, amatoare de senzații tari, vând camion."

Femeile sunt ca medaliile olimpice: trebuie să lupți pentru ele, apoi îți atarnă de gât o viață întreagă.

Celibatarul este atras de toate femeile, pe cand barbatul casatorit este atras de toate cu exceptia uneia.

O doamnă, aflată la volanul unei mașini 4x4, vede în fața ei doi bărbați cățărându-se pe un stâlp de telegraf. Trecând pe lângă ei, le strigă:
-Hei, nu vă speriați, am carnet de 10 ani!

Singurul martor la accident este un copil.
Un polițist vine și-l întreabă:
- Măi, copile, de ce a căzut omul ăla de pe schelă?
- Păi, l-a bătut Dumnezeuzeu.
- De ce l-a batut Dumnezeu?
- Că a înjurat...
- Și cum a înjurat?
- Dumnezeii mă-ti de copil, nu mai scutura schela!!!


Î: Cum ar fi lumea fără bărbați?
R: Plină de femei libere, fericite și... grase.

ACTUALITATEACLASICILOR

„În politică nu trebui să considerăm poporul ca un material de experiențe pentru nici un program, oricare ar fi el, ci întrebându-l de nevoi, să i le alinăm.
... Un popor care suferă de foame și n-are o viață sufletească hrănită de cultură nu e un popor fericit.
Și nu numai atâta: el degenerează pe încetul, răpind și orice speranță pentru viitorul îndepărta.” (Garabet Ibrăileanu)

Marilyn Monroe

Fotografii, regizorul şi actriţa! Cei trei români care au marcat cariera lui Marilyn Monroe

Blonda supremă, amanta preferată a preşedintelui, sex-simbolul unei generaţii. Când Marilyn a apărut în 1962, într-o rochie prea mulată, prea transparentă, cântând prea lasciv "Happy Birthday Mr. President", lumea întreagă înţelegea că diva platinată este de neînvins. S-a născut să cucerească şi avea o lume la picioare. Foarte puţini, doar apropiaţii, ştiau că avea cariera în pericol, cei de la 20th Century Fox fiind la o semnătură distanţă de a-i desfiinţa contractul de muncă.

Marilyn ştia că urma să fie mazilită şi avea să arate tuturor cât este de puternică. Şi asta cu ajutorul unei campanii de imagine construite împreună cu cei mai buni prieteni: o mână de fotografi personali. Printre care doi români: John Florea şi Andre de Dienes. Ei fuseseră alături de divă încă de la începuturile ei la Hollywood şi împreună cu Ion/Jean Negulescu erau gaşca de trei români care au marcat cariera celui mai puternic icon al Cetăţii Filmului: Marilyn Monroe.

Epocala. Fotograful de Dienes a realizat o serie de instantanee cu Marilyn care au făcut istorie

Andre de Dienes a dezvăluit-o lumii pe Marilyn-trupul
Andrei Dedieni, cunoscut laHollywood ca Andre de Dienes, a fost primul fotograf oficial al lui Marilyn. A plecat din România, de la Turia (Covasna), când avea 15 ani, după ce mama lui s-a sinucis. Rămas orfan, a început să bată Europa în lung şi-n lat, de cele mai multe ori pe jos. După vreo doi ani de pribegie a ajuns în nordul Africii, în Tunisia . Aici a fost cărăuş, translator, bucătar, scriitor de scrisori pentru cei care nu ştiau carte şi a învăţat de la un artist local să picteze. În aceeaşi perioadă primeşte primul său aparat de fotografiat.

În 1933, De Dienes ajunge la Paris , unde studiază artele frumoase. Pasiunea lui pentru fotografie îi dă o pâine şi lucrează pentru mai multe publicaţii şi edituri franceze. Când împlineşte 25 de ani, în 1938, Andre pleacă la New York şi aici devine unul din cei mai importanţi fotografi de modă şi lifestyle ai perioadei, colaborând cu "Esquire", "Vogue", "Life" şi "Montgomery Ward".
O cunoaşte pe Marilyn în 1945, când actriţa avea numai 19 ani şi doar visa la o carieră de starletă."Când a intrat la mine în bungallow, nu mi-am mai putut desprinde ochii de la ea. Am înţeles că fata asta avea ceva excepţional. Am văzut că avea verighetă, dar mi-a spus că soţul ei e un marinar mereu pe drumuri şi că sunt deja în divorţ. Spunea că visează doar să devină un model celebru. Adevărul era că îmi doream foarte mult să o fotografiez, dar şi că o doream şi mai mult pe ea. Punct.", scria De Dienes în memoriile sale.

De Dienes începe o poveste de dragoste cu Norma Jean şi pleacă împreună într-o călătorie de cinci săptămâni prin California , Nevada , New Mexico . În această perioadă, viitoarea Marilyn Monroe pozează mereu pentru iubitul ei, ani mai târziu, instantaneele prinse de român şi imaginile nud ale Normei Jean fiind considerate unele dintre cele mai reuşite fotografii ale artistei. De Dienes a încurajat-o pe Marilyn să-şi urmeze visele şi a ajutat-o să-şi înţeleagă harul. A cerut-o în căsătorie, a primit un "nu" drăgălaş şi povestea lor de dragoste pasională a ajuns repede la final. Dar cei doi au rămas apropiaţi şi au colaborat până în 1955.

Cu John Florea, cel care i-a schimbat nuanţa părului

John Florea a inventat-o pe Marilyn-blonda
John Florea s-a născut pe drumul spre America , în familia unor emigranţi români care plecaseră în 1916 de undeva de lângă Paşcani. În 1941, în timp ce developa nişte fotografii pentru revista "Life", avea loc atacul de la Pearl Harbor . John (Ionuţ, cum îi spunea mama lui) a plecat pe front şi a devenit unul dintre cei mai importanţi foto-corespondenţi de război pe care i-a avut America . După victoria aliaţilor, John s-a întors la Hollywood , unde şi-a continuat cariera de fotograf de cinema şi mondenităţi.

În 1951, prin intermediul colegului lui, De Dienes, Florea o întâlneşte pe Marilyn. Tânăra Norma Jean primise deja numele celebru şi avusese câteva apariţii scurte în unele succese cinematografice. Marilyn jucase cu Bette Davis în "All About Eve" şi apăruse pe marele ecran cu o nuanţă de păr blond auriu-miere.

Când a fost invitată să dea un premiu la Oscar, în acelaşi an, pentru "Cel mai bun sunet", John i-a zis celei ce avea să devină sex- simbolul absolut al mileniului trecut să se platineze. Să devină "model blond". Iar Marilyn l-a ascultat şi aşa a devenit pentru întreaga lume "blonda absolută". A urmat o prietenie foarte apropiată a divei cu Florea, care a însoţit-o în cele mai importante momente ale carierei sale, a pozat-o şi nud, şi în intimidate, şi pe platourile de filmare. Florea a avut o carieră incredibilă, a fost considerat unul dintre cei mai importanţi directori de publicaţii de peste Ocean, fiind redactor-şef la "Life Magazine" şi apoi a devenit un cunoscut regizor de televiziune (a regizat "Bonanza" şi "Delfinul Flipper").

El i-a făcut cunoştinţă lui Marilyn cu cel mai important regizor român de la Hollywood: maestrul Jean din Craiova . Negulesco.

Oportunitate. Jean Nicolesco i-a oferit divei strălucirea și cheia succesului

Jean Negulesco a învăţat-o pe Marilyn "Cum să te măriţi cu un milionar"
Ion Negulescu s-a născut în 1900 la Craiova, în familia unui proprietar de hotel din Bănie, care mai avea patru fete. În gimnaziu, Ion câştigă un premiu la desen şi tânărul înţelege că vrea să fie artist. Tatălui său, un negustor cu vocaţie, nici prin gând nu-i trecea să-şi lase singurul fecior să o ia pe căi boeme. În Primul Război Mondial, Ion, adolescent fiind, se răzvrăteşte împotriva părintelui, fuge de acasă şi se înscrie în serviciile de sănătate ale armatei române şi pleacă pe frontul din Moldova . Aici îl întâlneşte pe George Enescu şi-i dăruieşte acestuia un portret. Compozitorul îi spune puştiului din faţa lui că are talent şi-i cumpără lucrarea la un preţ foarte bun pentru acea vreme. Putea să-şi ia trei cai cu banii primiţi de la Enescu.

Pentru Ion, încurajările marelui maestru violonist sunt un semn. Iar decizia e luată. Nu vrea să facă nici economie, nici comerţ, nici drept. Nimic din ce visează tatăl său pentru destinul lui. Vrea arte. Şi, împotriva dorinţei bătrânului negustor Negulescu, Ion din Craiova pleacă la Bucureşti, la Belle Arte. Părintele, speriat şi dezamăgit, mai speră la o ultimă şansă ca să-şi atragă fiul rătăcitor în afacerea pe care o construise. Şi-l ademeneşte cu o călătorie prin Europa. În 1920, Ion ajunge la Paris . E înnebunit de luminile oraşului şi de şarmul creativ din buricul bătrânului continent. Aşa că... rămâne aici.

Bătrânul Negulescu disperă, îşi dezmoşteneşte fiul, dar nicio stratagemă nu ţine. Ion devine Jean. Pictor, elev al lui Brâncuşi şi prieten cu Jules Pascin, Picasso, Soutine, Giacometti, Tristan Tzara, Jean Cocteau şi Amodeo Modigliani. Învaţă, lucrează, pictează şi-şi găseşte şi un job de scenograf. Mai câştigă un ban spălând vase, vânzând lucrări, oferind servicii de companie doamnelor, desenând, făcând caricaturi celebrităţilor vremii. Pentru o scurtă perioadă lucrează la Nisa, la hotelul românului Negresco. Dar e dat afară după ce seduce o clientă fidelă a hotelului, fiica unui miliardar american. Jean pleacă cu americanca în Statele Unite şi în 1927 are o expoziţie personală la New York . Urmează câteva expoziţii la Los Angeles , o ofertă de colaborare ca scenograf cu Warner şi aşa începe cariera lui spectaculoasă la Hollywood . Americanca e părăsită rapid, pentru că Jean ştie sufletul femeilor. Şi are un succes nebun la "zâne".

Hollywoodul îi scoate în faţă superbităţi cu picioare lungi şi zâmbete celebre, iar maestrul se iubeşte cu Veronica Lake, Faith Domergue, Sidney Fox, Binnie Barnes, Carole Landis, Anita Colby, Lynn Baggett. Dar cea mai cunoscută amantă a lui Jean din Craiova rămâne Marilyn Monroe. Actriţa a fost recomandată lui Negulescu de către bunul lui prieten de la revista "Life", John Florea. Şi, după probe, Marilyn este aleasă pentru un rol principal în "How to Marry a Millionaire", alături de Lauren Bacall.
În perioada filmărilor, între Jean şi diva blondă se înfiripă o poveste de dragoste. " Monroe e visul împlinit al oricărui bărbat din lumea largă. Este femeia cu care visezi şi trebuie să-ţi înşeli nevasta. Mort să fii, să nu te înnebunească", spunea Jean despre superba lui muză şi iubită. După "Cum să te măriţi cu un milionar", cariera lui Marilyn a făcut istorie, iar Jean din Craiova a devenit unul dintre cei mai importanţi regizori de la Hollywood, cu 12 nominalizări la Oscar pentru "Johnny Belinda" şi un BAFTA pentru "How to Marry a Millionaire". Singurul român get-beget care a avut Hollywoodul la picioare. Şi al treilea român care a învăţat-o pe Marilyn să fie divă...

PROVERBE ROMÂNEȘTI

MOTO: Ignoranţa generaţiilor actuale este nemaipomenită.
(George Călinescu)

Decât o mie de ani răi, mai bine unul bun.
Lac să fie, broaşte s-adună.
Plopu nu face pere, nici răchita vişinele.
A poruncit câinelui, şi câinele pisicii, şi pisica şoarecelui, iar şoaricele dă coadă ş-a atârnat porunca.
Lipitoarea până nu cade, nu zice: ajunge.
Vrabia mălai visează şi calicul praznic.
Capul cel tâmpit odorogeşte ca un butoi dogit.
Ce strici orzul pe gâşte, când e iarba la genunchi.
Pe chel uşor îl tunzi.
Nerăspunsul încă este un răspuns.
M-am învăţat cu traiul rău, să trăiesc bine.
Rara întâlnire e mai cu iubire.
Nici salcia pom, nici boierul om.
Decât să-ţi dau şi să ne sfădim, mai bine tot prieteni să fim.
Cine dă împrumut îşi face duşmani.
Bine zice moş Arvinte: vai de cap unde nu-i minte.
Românului poţi să-i iei cu de-a sila, dar să-i dai nu.
Unui om fără de lege, îi trebuie unu fără.
Unde a dus mutu iapa şi Nanu cârlanu’.
Sfinţenia nu stă-n port şi haine lungi.
I s-a întunecat steaua.
Prostul se cunoaşte după vorbă, iar şiretul după ochi.
Prostul se cunoaşte după râs şi mers.
Toţi se plâng de bani, dar de minte nimeni.
Înţăleptul făgăduieşte, iar prostul nădăjduieşte.
Cine făgăduieşte mult, dă puţin.
Una e a făgădui şi alta a împlini.
Nu făgădui ce nu poţi împlini.
Făgăduieşte puţine, dar împlineşte odată.
Iubeşte-mă, că te tai.
Toată lumea e voinică, când duşmanul fuge.
Decât să munceşti degeaba, mai bine să şezi degeaba.
Munca muncitorului pă mâna risipitorului.
Hoţii nu sunt azi prin păduri; sunt prin cănţălării.
Adu-ţi aminte de muma şi de tatăl tău, când şezi în mijlocul celor mari.
A faptelor rele începătură, spre rău sfârşit pleacă.
Amânarea e hoţul timpului.
Ascultă tot, dar nu crede tot.
Cel ce răspunde neîntrebat se numeşte oaie cu şorici.
Cine nu te ştie, te vinde; iar cine te ştie, te cumpără.
AŞA VOI EU! întrece şi stăpâneşte orice lege şi orice pravilă.
Căruia m-a înşelat mai nainte, aferim!, iară de m-a amăgit al doilea rand, încă îi mulţumesc, că a mea este vina.
Decât să porţi pe om cu vorba, spune-i mai bine că nu se poate.
Adevărul pă scurt, minciuna în vorbe îndelungate.
Adevărul se vede, dar cam pân sâtă să zăreşte.
Cel ce ascunde adevărul niciodată nu să va îndrepta.
Interesul când îţi grăieşte, uiţi şi facerea de bine ce ţi s-a făcut şi ocările ce îţi dă.
Intreresul pă om schimbă în felurimi dă chipuri, tocma ca o mască.
Omul în slujbă se cunoaşte, când puterea îşi arată năravurile din fire.
Numai proştii ocărăsc şi necinstesc pe oricine oricum la gură le vine; d-aceea cel ce ocărăşte prost om să-nţelege. Fereşte-te d-un asemene om.
Unde e mită, acolo şi nedreptate.
Cei mari făgăduiesc şi cei mici nădăjduiesc.
Naşterea omului e pentru alţii; moartea e a lui.
Te poţi opri când te sui, dar anevoie când te cobori.
Nu e stăpân fără stăpân.

FASCINANTA LUME A TĂCERII

http://www.youtube.com/embed/mcbHKAWIk3I

UNDE BAȚI?...

Ploaia bate-n geam…
Vântul bate în rafale…
Inima bate în piept…
Soarele bate cu putere…
Jandarmii bat ca la fasole…
Orologiul bate noaptea jumătate…
Legile se bat cap în cap…
Neluțu bate toba…
Tata bate nucul…
Se bat două ouă, cu linguriță de oțet…
Îmi bat capul cum să rezolv problema…
Gura bate curul…
Roșul acesta bate spre cărămiziu…
Cred c-am înțeles unde bați…
Mă bate gândul să mă-nsor…
Adversarul a fost bătut măr…
Bate șaua să priceapă iapa…
Reforma bate pasul pe loc…
Inamicul bate în retragere…
Politicienii se dau după cum bate vântul,,,
Măicuțele bat mătănii…
Privatizarea asta cam bate la ochi…
Acolo, sus, cineva își cam bate joc de noi…
Te-ai făcutmare boier, bată-te să te bată…
Închei aici : v-am bătut destul la cap…

DOAR CU UN CREION

Juste_un_crayon_-MF.PPS 1659K

NU AICI, LA PENSII...(I,L.Caragiale)

MATEMATICA VIEȚII ÎN ROMÂNIA.
Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni= 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel, pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei:750=39,28 de luni.
Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni.
Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei= 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.
ȘI ACUM UIMIRILE ȘI MIRĂRILE MELE:
1. Unde se duc banii ăştia?
2. Ce se întâmplă cu ei?
3. Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?
5. Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?
6. Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de... politichie?...

ZÂMBIȚI, VĂ ROG!

DEFINIŢII ( uneori ) REBUSISTICE


CIOCĂNITOARE – pasăre cu care baţi la uşă.
STICLETE – pasăre de pază.
CREŞTET – ansamblul muzical al creşei.
RASĂ – varietate de animal fără păr.
INCHIZITOR – Satana în sutană.
CRUCIŞĂTOR – navă în formă de cruce.
CRETIN – responsabilul cu creta în clasă.
BRONZ – metal care acoperă pielea omului în urma
expunerii prelungite la soare.
COLONEL – copilul colonului.
RADIOACTIV – cel care lucrează la Radio.
CRIMĂ – chemare între greieri.
FURTUN – o singură hoţie.
DEPOU – clădire în care se adăpostesc ouăle.
BERZE – ZEBRE anagramate.
RAMURĂ – creangă pe care cresc murele.
DISCURS – placă mormăită.
COCOSTÂRC – stârc din familia papagalilor.
CROM – metal spirtos.
CUIBAR – locul păsărilor de noapte.
RAMOLITĂ – molie bătrână.
RADIOFICAT – organ pe unde scurte.
COMOARĂ – moară asociată.
COSITOR – metal pentru coasă.
CRONOMETRU – ceas care măsoară distanţele .
TITANIC – navă şi epavă.
ELAN – un cerb plin de avânt.
ILUSTRĂ – lustră celebră.
LOCOMOTIVE – cauze locale.

O NOUĂ LEGISLAȚIE

MURPHOLOGIE APLICATĂ  În perioada de criză, lucrurile merg mai rău sub presiunea preocupării guvernanţilor de a le face cumva să meargă mai bine.  Într-o perioadă de criză, orice ai vrea şi ar trebui să faci, ai altceva de făcut mai întâi.  Când eşti la Putere, indiferent ce şi cât merge rău, aparenţele vor arăta că totul merge bine.  În aplicarea Reformei, nimic nu-i niciodată atât de simplu cum pare.  Când vrei să ieşi din Criză, totul îţi ia mai mult timp decât te aştepţi.  După ce legile anti-criză sunt adoptate şi promulgate, dacă ceva rău se poate întâmpla, se va întâmpla.  Când ajung la Putere , guvernanţii ar trebui să ştie că dacă există posibilitatea ca mai multe lucruri să meargă rău , primul care va merge rău va fi cel care va produce cele mai multe daune .  Procesul de trecere de la o economie hipercentralizată la economia de piaţă şi desfiinţarea vechilor structuri este ireversibil , şi chiar dacă ceva rău pare exclus să se întâmple , s-ar putea totuşi, şi încă foarte curând.  În procesul de privatizare, dacă aştepţi , ceea ce aştepţi dispare.  În campania electorală, adevărul unei afirmaţii nu are nimic de-a face cu credibilitatea ei şi viceversa.  În orice Platformă – Program, cantitatea totală de rău rămâne constantă, sistemul reglând promisiunile de creştere în anumite domenii, prin măsuri de diminuare în altele.  În perioada guvernării, lăsate în voia lor, toate lucrurile merg din rău în mai rău.  În Economie, când lucrurile merg rău undeva, se va ajunge curând să meargă rău peste tot .  Când elaborezi o lege, dacă totul pare să meargă bine , cu siguranţă ai omis ceva. ÎN ATENȚIA CETĂȚENILOR: NU EXISTĂ O LIMITĂ PENTRU CÂT DE RĂU POT MERGE LUCRURILE!...

AFLORISME DESPRE CRIZĂ

CRIZĂ TERIBILĂ, MONŞER!
Motto:
Criză înseamnă să nu poţi spune :
„hai să uităm toată povestea.”


 Îmi ajunge pensia, cu condiţia să nu fiu nevoit să cumpăr ceva .

 Fără să fi cheltuit vreun leu, tinerii din ziua de azi sunt datori vânduţi .

 Vom ieşi noi cumva din Criză: ori pe geam, ori cu picioarele înainte.

 Criza asta mondială are simptomele unei crize de bilă...

 Blocajul financiar a creat o nouă specie economică - creditorul debitor, iar criza financiară – creşterea negativă.

 În vremuri de criză mondială până şi curcubeul apare în alb şi negru…

 Criza mondială este reflexul vacuităţii.

 Indiferent cât de prost merg lucrurile, guvernul vrea să dea impresia că totul e sub control şi direcţia e bună.

GREIERELE ROMÂN ȘI FURNICA

1. VERSIUNEA ELVEŢIANĂ
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele tremurând de frig nu are nici hrană nici adăpost şi moare îngheţat.
SFÂRŞIT
2. VERSIUNEA ROMÂNEASCĂ
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele tremurând de frig organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame.
Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.
Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur.
Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească "cât se cuvine".
Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii.
Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată.
Un filosof la modă scrie o carte care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz.
Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare.
Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent.
Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda şi impozitele.
Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia economică.
Televiziunea face un reportaj despre greiere care de acum s-a îngrăşat.
Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga.
Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul "Furnică, opreşte-te!"
Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine.
Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor.
Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro.
Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.
Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a redresa cum trebuie problema inechităţii sociale.
Casa este invadată de o bandă de gândaci tuciurii.
Gândacii organizează cămatăria, prostitutia, taxele de protectie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea.
Guvernul se felicită pentru diversitatea multiculturală a României.
SFÂRŞIT

BORCANUL... PLIN

Un profesor de filosofie stãtea în fața clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de tenis.
I-a întrebat pe studenți dacã borcanul este plin și aceștia au convenit cã era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l ușor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis. I-a întrebat din nou pe studenți dacã borcanul era plin iar aceștia au fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenți cum stãtea treaba iar aceștia au rãspuns în cor: „-Pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cești cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv.
Studenții au râs..
Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: „Acum aș dori sã presupuneți cã acest borcan reprezintã viața voastrã.
Mingile de tenis reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni și pasiunile voastre.
Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viața voastrã ar fi tot plinã.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, mașina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte.
Dacã veți începe cu nisipul, nu veți mai avea unde sã puneți mingile de tenis și pietricelele.
La fel și în viațã, dacã îți irosești tot timpul și energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine.
Acordã atenție lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, ieși cu soția în oraș la cinã, joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine știe ce dispozitiv.
Ai, în primul rând grijã de mingile de tenis, ele conteazã cu adevãrat. Stabilește-ți prioritãțile, restul e doar „nisip...”
Unul dintre studenți a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit:
Mă bucur că întrebi asta, ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viața ta, e loc întotdeauna pentru două cești de cafea, băute împreună cu un prieten.

OMUL ALB...

Șeful indian „Doi Vulturi” a fost întrebat de un funcționar alb din guvernul USA:
-Ai observat omul alb de mai bine de 90 de ani. Ai văzut războaiele sale, realizările sale tehnologice. Ai văzut progresele sale și daunele aduse de el…
Șeful indian a aprobat din cap cele auzite, iar birocratul a continuat:
-Având în vedere toate aceste evenimente, ce părere ai, unde crezi că a greșit omul alb?...
Șeful s-a uitat fix la birocrat și a răspuns:
-Când albul a găsit pământul ăsta, noi, indienii, îl stăpâneam, n-aveam taxe, n-aveam datorii, aveam bizoni din belșug, castori berechet, apă curată. Femeile făceau toată munca, vraciul era gratuit. Bărbatul nativ își petrecea ziua vânând și pescuind; făcea sex toată noaptea.
Apoi, șeful s-a lasat puțin pe spate, zâmbind:
-Numai omul alb e suficient de prost să gândeasca că poate îmbunătăți un astfel de sistem...

ANUL CARAGIALE

CARAGIALE ŞI ASIGURĂRILE

Motto: În vara anului 1883, „ca agent de asigurări al societăţii NAŢIUNEA, bate drumurile pentru a colecta înscrieri”.
(Şerban Cioculescu – „Viaţa lui I.L. Caragiale”)

În finalul actului I al piesei O noapte furtunoasă, scena explicării dintre fatalista Veta şi aprigul tajghetar Chiriac conţine un fragment care mi-a atras cu osebire atenţia: „…Ştiam eu că o să mi se întâmple mie un necaz mare; mi se făcuse semn: răsturnasem de dimineaţă candela… Încă dumnealui, dacă m-a văzut că mă speriu, zice: «Ei ce dacă s-a răsturnat! nu mai crede în prostii de-alea. Ce! ce-o să ni se-ntâmple? să-mi arză cherestigiria? arză sănătoasă! Nu m-a făcut ea pe mine! este asiguripsită… Atâta pagubă!»”.
Dumnealui, Jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea este cherestegiu, căpitan în Garda Civică şi, în particular, un soţ respectabil, cu ambiţ, care ţine mai presus de orice la onoarea sa de familist.
Orgoliul său de proprietar şi de om din sfera puterii se manifestă pregnant în raporturile sale cu celelalte personaje ale comediei, care nu îndrăznesc sau n-au nici un interes să-i conteste poziţia. Pe cât de naiv şi neajutorat este în chestiuni de familie sau politice, pe atât de aprig se manifestă Jupân Dumitrache atunci când are de-a face cu nişte papugii, amploiaţi, scârţa-scârţa pe hârtie, bagabonţi care „n-are chioară în pungă şi se ţine după nevestele negustorilor, să le spargă casele, domule!”.
Dumitrache Titircă se află într-o fază incipientă de ascensiune în rândurile noii burghezii liberale şi este cineva în mahalaua din Dealul Spirii. El ştie foarte bine că atâta timp cât afacerea cu cherestea merge ca pe roate va fi un om important. Având de-a face cu o marfă atât de vulnerabilă şi perisabilă în faţa unui incendiu, Jupân Dumitrache are grijă să o “asiguripsească” şi să se ştie la adăpost în faţa unui asemenea risc ruinător.
Trebuie menţionat că la întâia reprezentaţie, din seara de joi, 18 ianuarie 1879, piesa O noapte furtunoasă se încheie, spectaculos, cu un element de senzaţie: pompierii vin să stingă incendiul izbucnit la depozitul şi casele lui Dumitrache!
O cronică dramatică apărută după premieră în ziarul „Binele public” se referă la focul de la cherestigerie: „Arderea casei de la finele comediei nu înţelegem în ce poate ajuta viaţa acţiunii, în ce face ca peripeţiile să pară mai repezi, mai interesante, mai emoţionătoare. Toate acestea vin pe neaşteptate şi ne arată că piesa în cestiune este departe de a fi vro operă de oarecare valoare. Se pare că autorul nu s-a interesat câtuşi de puţin de dânsa, întocmai ca nepăsarea ce manifestă jupân Titircă faţă de incendiul casei sale, sau numai a schelelor, care nu e natural, cu toată asiguripseala la «Dacia» sau «România»”.
Chiar dacă autorul a renunţat ulterior la acest final… incendiar, publicând o nouă variantă finală a piesei în numerele din 1 octombrie şi 1 noiembrie 1879 ale revistei „Convorbiri literare”, mi s-a părut interesant să semnalez acest aspect legat de dramaturgia lui Caragiale, dar şi de începuturile asigurărilor în România.

1000 DE SFATURI...

Acesta, se spune, ar fi cel mai bun Ghid de sănătate care există!

Sănătate

1. Bea multă apă.
2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de prinț și o cină de cerșetor.
3. Mănâncă mai multă mâncare care crește în copaci și în plante și mai puțin din cea care este manufacturată.
4. Trăiește cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm și Empatie.
5. Găsește puțin timp ca să meditezi.
6. Joacă-te mai des.
7. Citește mai multe cărți decât ai citit în 2011.
8. Așează-te, în liniște, cel puțin 10 minute în fiecare zi.
9. Dormi cel puțin 7 ore.
10. Mergi în fiecare zi timp de 10 până la 30 de minute și, mergând, surâde.

Personalitate

11. Nu-ți compara viața cu a celorlalți. N-ai nici o idee cum poate fi viața lor.
12. Evită gândurile negative sau lucrurile pe care nu le poți controla. Investește mai degrabă energia în momentul prezent.
13. Nu face prea mult. Cunoaște-ți limitele.
14. Nu-ți pierde prețioasa ta energie în bârfe.
15. Visează mai des cu ochii deschiși.
16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce îți trebuie.
17. Uită problemele din trecut. Nu rememora celorlalți erorile trecutului. Asta o să ruineze fericirea din prezent.
18. Viața este prea scurtă pentru a o risipi detestând.
19. Împacă-te cu trecutul tău ca să nu-ți ruineze prezentul.
20. Nimeni nu are grijă de fericirea ta decât tu însuți/însăți.
21. Fii conștient că viața este o școala și ca tu ești aici pentru a învăța. Problemele fac pur și simplu parte din curriculum-ul tău; ele apar și dispar ca ora de algebră, dar lecțiile pe care le vei învăța sunt pentru toată viața.
22. Surâde și râzi cât mai des posibil.
23. Nu trebuie să câștigi fiecare ceartă. Acceptă să fii în dezacord.

Societate

24. Telefonează cât mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
25. În fiecare zi, dă ceva bun cuiva.
26. Iartă atât cât este posibil.
27. Petrece timp cu oamenii mai în vârstă și cu cei mici.
28. Încearcă să faci cel puțin trei persoane să surâdă, în fiecare zi.
29. Ce gândesc ceilalți despre tine, nu este treaba ta.
30. Serviciul tău nu va avea grijă de tine când vei fi bolnav. Prietenii tăi, DA. Păstrează legătura.

Viața

31. Comportă-te bine!
32. Aruncă tot ce nu este util; păstrează ce este frumos sau vesel.
33. Natura vindecă totul.
34. Indiferent că e vorba de o situație bună sau rea, ea se va schimba…
35. Puțin contează cum te simți; scoală-te, îmbracă-te și prezintă-te.
36. Ce este mai bun urmează să ți se întâmple.
37. Când te trezești dimineața, multumește că ești în viață.
38. Forul tău interior este întotdeauna fericit. Deci, fii ferici!

După părerea mea, accept 7-8 principii din cele de mai sus și aș putea, la rândul meu să adaug alte 1000 de sfaturi pe care să le aplice alții...

RECUNOȘTINȚĂ

Această imagine vă va impresiona mai mult aflând povestea ei. O femelă Doberman era însarcinată și a fost salvată dintr-un incendiu de un pompier, care a scos-o din casă în gradină, iar apoi și-a continuat lupta cu focul. Când în sfârșit focul a fost stins, pompierul se așeză pentru a se liniști și a se odihni puțin. Un fotograf al ziarului „Actualități”, din Carolina de Nord, observă cum câinele privea, de la distanță, pompierul. Văzu cum Dobermanul porni direct către pompier și se întreba ce urma să facă. Fotoreporterul pregăti camera, iar animalul sosi lângă omul obosit care reușise să-i salveze viața ei și a puilor ei. Fotograful a surprins exact momentul în care câinele își manifestă recunoștința... în felul său.