Libertatea presei însaemnă să poți înjura pe oricine în ziar, fără consecințe.
Pe ziariști îi doare-n c... de libertatea presei atâta timp cât își primesc salariul.
Orice bârfă se încheie cu: „să nu spui că știi de la mine” ori „dar să nu mai spui la nimeni”...
După evenimentele din 1989 s-a separat grâul de neghină, iar naghina a ajuns la putere...
Ce blestem pe poporul ăsta să aibă niște președinți ca voi, măi dragă, „lider regional” și jucător!...
Omul a condamnat Natura la moarte și viceversa...
Experiența este cea care ne învață să rezistăm la eșecuri și să înghițim păcălelile vieții.
Promisiunile din campania electorală devin prohibitive după ce ajungi la putere.
Unii nu se pot abține de la scris așa cum alții nu se pot abține de la băutură. Rezultatele sunt asemănătoare.
La TV, știrile rele le elimină pe cele bune.
Din ce în ce mai multe cântece nu mai au versuri, ci doar câteva cuvinte și onomatopee. Atenție!, ultimul cuvânt din frază nu e ceva de... rușine. (Vezi DEX).
Cei mai mulți curajoși în opoziție nu mai confirmă după ce ajung la putere.
Așa cum pictura și-a pierdut desenul, lirica și-a pierdut poezia.
Poezia e o pasăre care zboară înăuntrul poeților.
Nu există pădure fără uscături și viceversa.
Și proștii au ierarhia lor.
Cinstit și muncitor e mai ceva decât cinstit și sărac.
Fiecare generație ar trebui judecată după calitatea spiritului ei.
Aș vrea să identific un politician autohton care să nu-și fi încălcat jurământul.
Poți persevera în greșeală până când demonstrezi că ai avut dreptate.
Pe adevăratul intelectual îl dor ideile persistente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu