DESPRE BUCUREȘTI

Știaţi despre Bucureşti?...

Bucureşti este a 6-a capitală ca mărime din UE.

Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret.

Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.

Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, acesta fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.

Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi, le vindeau în Parcul Tineretului.

Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact pe 26 august 1944, s-a urmărit de către aviația germană distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.

Denumirea veche a parcului Cişmigiu era Balta lui Dura Neguţătorul. În 1779, Domnitorul Alexandru Ipsilanti, pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.

Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.

Oraşul Bucureşti a fost desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.

Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştilor se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştilor a sporit cu peste un milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000.

Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.

Bucureşti este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta, Budapesta sau Hanovra.

Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.

Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare româneşti – mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit „La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o „o abondanță”, gheața – „cremă de Siberia”, scobitoarea – „o baionetă”, țuica – „o idee”. Cârnații mici au fost numiți „mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes culinar, valabil și azi.

Balta Albă - Aici se afla o groapă de var unde în vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumaților. Când ploua, locul devenea o baltă... Albă.

Băneasa - Nevasta banului. În cazul de față, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni - Francisc Rákóczi al II-lea pleacă la turci (nici el nici turcii nu se înțelegeau cu Habsburgii, iar asta îi făcea să fie prieteni de conjunctură). La fel procedează și o parte din apropiații lui Rákóczi. Mai exact, o ceată de husari conduși de groful Miklós Bercsényi. Nu se știe dacă au stat doar ca să-și tragă sufletul ori s-au oprit de tot, cert este că, undeva la sud de București, husarii „Berceni” au luat o pauză.

Colentina - Probabil e doar o legendă (asemănătoare cu legenda numelui Bucureștilor). Astfel, Colentina vine de la „colea-n-tină" - cu referire la un loc băltit. O vreme s-a numit și „Olintina".

Cotroceni - Numele îi vine de la „a cotroci", „cei care cotrocesc". Un vechi regionalism care înseamnă „a cotrobai", „a scotoci", „a scormoni".

Crângași - Etimologia este evidentă. Cândva, aici era o prelungire din Codrul Vlăsiei - un crâng. Aici trăiau, normal, crângașii.

Dămăroaia – această moșie parcelată a aparținut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii - După numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea și Spirea), care a ridicat în 1765 pe Dealul Lupeștilor o biserică -Spirea Veche.

Dristor - vine de la breasla piuarilor care și-au avut satul în această parte a Bucureștilor. Așezarea meșterilor piuari care se numeau «dârstari», «dârsta» fiind piua din piatră folosită la fabricarea postavului și dimiei. Piuarii fabricau «dârste» și pentru sutele de mori de pe cursul Damboviței, care timp de sute de ani au fost prezențe cotidiene, de mare relevanță economică pentru târgul Bucureștilor.

Drumul Taberei - Tudor Vladimirescu, intrând în București pe la vest, în anul 1821, își așează aici tabara de panduri.

Ferentari - paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinată origine a numelui: vine din latinescul „Ferentarius" - soldat din infanteria ușoară a legiunilor romane. După unele opinii, aici s-ar fi aflat câmpul de exerciții al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca - dupa numele boierilor care au stăpânit locurile respective: Floreștii.

Ghencea – Vine din turcă. Pe vremea fanarioților, Ghenci-aga era șeful arnăuților din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică. Biserica era a Ghencei.

Giulești - O proprietate boierească: a Juleștilor.

Lipscani - din slavă - Lipsk, Lipsko („locul cu tei"). Acest „loc cu tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniți în București cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari - În secolul al XIX-lea aici era zona de instrucție militară, probabil și o garnizoană. O vreme a funcționat aici „Pirotehnia Armatei".

Pantelimon – își ia numele după Mănăstirea Sf. Pantelimon. În greacă „pan" înseamnă „tot" și „éléïmon" înseamnă milă. Panteleimon = cel milostiv, întreg-milostivul.

Rahova - Aici e simplu. Numele e relativ nou și vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate în secolul al XIX-lea spre aducere aminte a Războiului de Independență: Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei și Calea Dorobanților.

Sălăjan - Un nume și mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut și sub numele de Leontin Sălăjan, fost ministru al Apărării.

Titan – își ia numele de la fabrica de ciment „Titan" construită la începutul secolului XX.

Vitan - De la D. Papazoglu aflăm ce-i acela un „vitan”: „În ocolul orașului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orașenilor își aveau păsciunea".