PEISAJ DE IARNĂ

Un corb răneşte aripa cerului trecând

Limpede peste albul fulgilor căzând;

Cu urlet din urlet se cheamă pe rând

Trei lupi ispitiţi de cerbul rănit, sângerând.

Închise în globuri de sticlă plutesc dimineţi de zăpadă;

Pe drumul de codru, în taină, curg sănii cu urme de şerpi.

Ascunsă în blănuri, frumoasa mireasă se-ntoarce să vadă

Cum satul se pierde, topit în privire, prin ramuri de cerbi.

CRISTAL ÎN NOPŢILE ALBE

Limpede peste albul zăpezilor

Străpunge noaptea aburul cald

Al cailor în galop.

Limpede sub sticla Lunii

Curg sănii pe căi argintii.

În nopţile albe se-neacă şi marea,

În nopţile albe se-nvălură munţii,

În nopţile albe îşi varsă culoarea

Şi caii şi lupii şi aripa nunţii.

Limpede sună clopoţelul în

Lacrima miresei,

Şi fulgii căzuţi

Acoperă urma-i.