NOAPTEA DE SÂNZIENE

În ziua de 24 iunie este celebrată una din cele mai frumoase, exuberante și intuitive sărbători ale verii, o sărbătoare populară ce coincide cu sărbătoarea creștină a nașterii Sfântului Ioan Botezatorul. Pornind de la cultul solar, sărbătoarea de Sânziene marchează solstiiul de vară. Sărbătoarea este asociată cu lumina, cu focul și soarele, cu sacrul și profanul, cu cerul și pământul, cu viața însăși. De Sânziene, se spune că văzduhurile freamătă. De Sânziene, se celebrează de fapt conectarea cu natura și cu viața, cu spiritul intuitiv românesc, cu miraculosul însuși și atemporalul. Îi invităm pe toți cei care vor să mai păstreze în sufletele lor un strop de magie și de miraculos să citească despre semnificațiile, tradițiile și obiceiurile legate de sărbătoarea Snâzienelor. 

 Cerurile se deschid pentru cei care știu cum să le privească…

În noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie) flăcaii merg prin sat purtând făclii aprinse, rotindu-le similar mișcării soarelui pe cer. Focuri se aprind și în sate pentru a ține răul deoparte și a alunga spiritele malefice, dar și pentru a asigura protecție și purificare. Noaptea dinspre 23 spre 24 iunie este cu siguranță una magică. „Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopții, se deschid cerurile. Nu prea înteleg cum s-ar putea deschide, dar așa se spune: că în noaptea de Sânziene, se deschid cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care știu cum să le privească..."  (Mircea Eliade, „Noaptea de Sânziene”)

Cu mic și mare, pe vremuri se obișnuia ca întreg satul să ia parte la culegerea florilor de sânziene. În plus, odată cu sărbătoarea Sânzienelor se da startul culegerii tuturor plantelor tămăduitoare.

Du-te soare, vino lună, Sânzienele îmbună,

Să le crească floarea floare,

Galbenă, mirositoare,

Fetele să o adune,

Să le prindă în cunune.

 În noaptea și ziua sărbătorii, Sânzienele – zâne de factura pozitivă din arhaicul românesc, cunoscute și sub numele de Împărătesele, ielele Sânzienele, Reginele Holdelor, Zânele sau Drăgaicele – umplu văzduhul, prinzându-se în hore măiestre și cântând cu glasuri nemaiauzite.

 Sânzienele, preotesele Soarelui, ale Frumuseții și ale Iubirii

Aceste ființe mitice sunt de o frumusețe nemaiîntâlnită, au puteri aparte și sunt extrem de îndragite de muritori. Ele aduc rodnicie pământului, țin grindina la distanță, investesc plantele cu putere de leac și grâul cu bob, ocrotesc copiii și îi feresc de boli, fiind totodată protectoarele femeilor însărcinate i fecioarelor. Uneori, aceste frumoase preotese ale Soarelui lasă în urma lor un parfum floral. Unii spun că florile emană un miros mai puternic și mai pregnant, atunci când ele sunt în preajmă...

Florile de Sânziene - flori sacre, flori magice. Tradiții și obiceiuri de Sânziene

 Florile de Sânziene sunt un simbol vegetal, substitut fitomorf al frumoaselor și diafanelor Sânziene, având o simbolistică puternică. Aceste flori galbene, solare, sunt flori tămăduitoare, ce capată puteri magice și miraculoase, în această zi. Florile de Sânziene sunt întrebuințate în descântece de dragoste, frumusețe și sănătate. Se spun multe despre aceste flori… Se spune că punându-le sub pernă, în noaptea dinspre sânziene, îl vei visa pe cel hărăzit de Dumnezeu. Se spune că prinzându-le în păr  sau punându-le în sân, vei fi dragăstoasă tot anul. 

Daca îți clătești obrazul cu roua strânsă de pe aceste flori, de femeile bătrâne din comunitate, în zorii zilei de Sânziene, chipul tău va rămâne frumos vreme îndelungată și vei fi îndrăgită de cel pe care îl îndrăgești. Roua de pe florile de Sânziene are capacitatea de a face fețele „frumoase și curate, ca apa neîncepută”. Și pentru femeile măritate, este valabil acest ritual de frumusețe, iar strângerea de rouă are conotații similare. Ele își împrospătează obrazul cu această rouă magică, pentru a fi dragi soțului, dar și pentru a naște copii sănătoși, frumoși la chip și puri la suflet. Pe de altă parte, se spune că dacă îți înfășori flori de sânziene în jurul taliei, vei fi protejată de durerile trupești.

În zorii zilei de Sânziene, fetele tinere și băieții aruncă coronițe împletite din flori de sânziene, pe acoperișul casei. Coronițele fetelor sunt în formă de cerc, iar ale băieților în formă de cruce. Dacă vreo coroniță cade de pe acoperiș  pe pămant, faptul este interpretat ca un semn de rău augur. Dacă vreuna din coronițele fetelor se agața de horn sau dacă acestea se lovesc – este semn de căsătorie, în cel mai scurt timp. Dacă, în schimb, coronița rămâne pe acoperiș se consideră semn de noroc și de viață lungă. În anumite zone ale țării, fiecare membru al familiei trebuie să-și arunce propria coroniță, pentru a vedea cum îi va merge până la următoarea sărbatoare de Sânziene.

 Ziua următoare, se culeg coronițele și se atârnă la grinde, unde vor sta pe tot parcursul anului. Amplasate strategic, deasupra tuturor, coronițele de sânziene păzesc casa respectivă de rău și farmece, de zburători, de întors inima, de impotență sau infertilitate. Ele îi aduc în schimb sănătate, bunăstare și noroc, locuinței și familiei:

Eu voi înturna ulcica asta,

și ulcica întoarnă vatra,

și vatra întoarnă soba,

și soba întoarnă grinzile cu horna

și grinzile întoarnă podelele

… și crângurile întoarnă pe Sanziene.

Și Maica Domnului să întoarne inimile celor împricinați

unul asupra altuia

cu cugetele și cu dragostea

să se împăciuiască!…

 În alte zone ale țării, coronițele de sânziene se lasă peste noapte în grădin. Dacă a doua zi, în zorii zilei, fetele cărora le aparțin le găsesc pline de rouă înseamnă că se vor mărita chiar în toamna aceea.