POEZIE TRISTĂ
În splendida singurătate,
Când ți-e prieten doar o carte,
Aștepți un telefon să sune...
Cândva știai atâta lume
Și te știau atâți pe tine...
Cândva te vizitau prea des,
Erai puternic, cel ales,
Și-aveau mai toți un interes
De rezolvat foarte rapid
Prin hotărâre de partid,
O vilă, un teren, un post,
Să fie toți la adăpost...
Acum e rândul să plătești
Pentru ce-ai fost și nu mai ești...
Se-nvârte zilnic roata sorții,
Viii cu viii, morții cu morții!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu