CEVA VESEL - SĂPÂNȚA

Moto: Avem și noi ceva vesel în țară - un cimitir...

Faima localității Săpânța se trage de la renumitul său Cimitir Vesel, care a devenit o importantă atracție turistică.

Legenda spune că atitudinea veselă în fața morții este un obicei al dacilor, care credeau în viața veșnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfârșit tragic ci ca pe o șansă de a întâlni zeul suprem Zamolxe.

Cimitirul datează de la mijlocul anilor 1930 și este creația artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor și poet în același timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveală această monumentală și renumită operă de artă. Mai bine de 50 de ani, artistul a creat sute de cruci din lemn înscriptate în stilul său caracteristic. După moartea lui, în 1977, opera lui a fost continuată de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu.

Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual după ce a fost tăiat și uscat. În partea de sus a fiecărei cruci există un basorelief cu o scenă din viața celui decedat. Scenele sunt simple, am putea spune chiar naive în stil, dar aduc din trecut viața locuitorilor satului, prezentând un aspect relevant din viața fiecăruia. Ele prezintă femei torcând lâna, țesând covoare sau făcând pâine, barbați care taie lemne sau ară pământul, păstori cu turmele, lucrători în lemn, lăutari și multe alte ocupații.

După ce crucea este sculptată, ea este pictată, de obicei cu un fundal albastru, așa numitul „Albastru de Săpânţa“. Scenele sunt pictate folosind culori vibrante: galben, roșu, alb și verde.

Nici o cruce nu e terminată fără o scurtă poezie, câteva rime simple, între 7 și 17. Epitafurile sunt sincere, spontane și scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedată celor care trăiesc. Stilul este liric, dar satira se găsește frecvent. Fiecare poem conține numele celui decedat precum și un aspect esențial din viața respectivei persoane.

Cu desenele și poemele lor, Stan Ioan Pătraş și Dumitru Pop Tincu au reușit să recreeze un întreg sat și au dat oamenilor o a doua viață după moarte. Cele peste 800 de cruci pictate constituie o arhivă vastă care prezervă istoria locuitorilor din Săpânţa. 

Un celebru epitaf este:

Sub această cruce grea
Zace biată soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zaceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pa aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iară-i cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea draga soacră-mea.

                 *

De cu tânăr copilaș
Io am fost Stan Ion Patraș,
Să mă ascultați oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orișicine mi-a cerut.
Vai saracă lumea mea
Că greu am trăit în ea

                *

Aici eu mă odihnesc
Și Pop Gheorghe mă numesc.
Ca un brad frumos din munte
Eram la părinți în curte.
Tânăr și de omenie
N-a fost mulți în sat ca mine.
Când armata am terminat
Mașină mi-am cumpărat
Și-n toată țara am umblat.
Preteni mulți eu mi-am aflat,
Preteni mulți și de omenie
Așa cum mi-o placut mie.
Când a fost să fecioresc
În pământ eu putrăzasc.

                *