GÂNDURI PE BIGUDIURI

VORBE DE DUH

Avem conștiința a ceea ce înseamnă cinste, dar nu o punem în practică.

Câștigurile nedrepte dau o oarecare satisfacție la început, pentru ca mai târziu să producă mari supărări.

Cel ce nu a înțeles cinstea de a nu primi onoruri de la nimeni, cu toate că merită onoruri de la toți, nu este demn de această cinste.

Atunci când sărăcimea, oamenii din popor și cei din straturile de jos sunt mulțumiți, democrația se întărește.

Altă tehnică cere cucerirea și păstrarea puterii și alta exercitare ei. Vai și amar de țările care sunt conduse de cei care dețin numai prima, nu și pe cealaltă.  (Constantin Tsatsos)

Oamenii politici sunt cu totul străini de criteriile Ideei. Ei împart ideile ca ciupercile, în două grupuri: „comestibile” și „necomestibile”.

În mizeria cotidiană a condițiilor umane de astăzi, a răspunde realității cu o idee înseamnă curaj.

Un secret al poeziei: ceea ce se poate spune implicit să nu se spună explicit.

Note geografice și istorice: Timișoara cultivă prin toate ale sale un modernism ostentativ provincial. Românii din nordul Transilvaniei își vorbesc limba cu un accent pe care, probabil, și regale Matei Corvinul îl avea când vorbea românește. Moldovenii fac parte din „inventarul moale” al României. Spiritul bucureștean este mahalaua ridicată la rang de capitală.  (Lucian Blaga)

Lucrarea pe care nu reușești s-o începi devine coșmar.

Omul cel mai potrivit pentru un anumit post nu este întotdeauna cel mai bun sau cel mai simpatic.

Există un singur succes: să fii în stare să-ți duci viața în felul tău.

Nimeni nu poate realiza lucruri mari cu eforturi mici.

*

Cică muncim prea puțin, dar pentru cine ?...
Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.Popescu e un tânăr de 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2018 leafa lui va fi tot de 1.100 de lei.
Ia să vedem însă, câţi bani plăteşte Popescu laCAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1.100 de lei. Păi, la valorile actuale, va plăti 491 de lei x 60 de luni= 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel, pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie totală de 29.460 lei:750 lei x 39,28 de luni.
Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni.
Presupunând că Popescu va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei= 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Popescu, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.
ȘI ACUM, OARECE ÎNTREBĂRI:
1. Unde se duc banii ăştia?
2. Ce se întâmplă cu ei?
3. Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?
5. Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?
6. Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de... „băieții deștepți” din finanțe ?...

*

DE LA LUME ADUNATE ȘI LA LUME IARĂȘI DATE: SELECTATE, CORECTATE...
Există două feluri de oameni. Cei care spun mereu ce gândesc și cei care au prieteni.
La început a fost Nimic. Apoi, Dumnezeu a spus: Să se facă Lumină! În continuare a fost tot
nimic, doar că a devenit vizibil.
Între teorie și practică nu există diferență. Teoretic. Practic, da!
Isteria e o boală vicleană: o contactează femeia, dar moare de ea bărbatul.
E un lucru bun să lași băutura, e însă mult mai rău să nu-ți mai amintești, unde!
Nu lua viața prea în serios! Oricum, nu scapi teafăr din ea.
Munca e pentru cei care nu știu să pescuiască.
Ignoranța nu e o stare veșnică. Prostia e.
Un bărbat perfect e dispus să aștepte ore în șir până când soția/prietena sa „e gata în două minute”.
Cine poartă vestă antiglonț, să nu se mire dacă e împușcat în cur.
Dacă o femeie vrea să învețe șofatul, nu-i sta în cale!
„-Dacă nu-ți place cum conduc, dispari de pe trotuar!”
Graffiti e pentru cei ce nu știu să scrie cărți.
Nu-ti face griji cu sănătatea. Trece.
Și bărbatul căsătorit poate fi fericit, totul e să nu afle soția!
Cine fumează va muri. Cine nu, la fel !
Nu cumpăra ceva care are mâner. Cu acela va trebui să lucrezi.
În junglă totul e comestibil. Și tu!

*

PROVERBE ROMÂNEŞTI
Motto: „Ignoranţa generaţiilor actuale este nemaipomenită”. (George Călinescu)
Decât o mie de ani răi, mai bine unul bun.
Lac să fie, broaşte s-adună.
Plopu nu face pere, nici răchita vişinele.
A poruncit câinelui, şi câinele pisicii, şi pisica şoarecelui, iar şoaricele dă coadă ş-a atârnat porunca.
Lipitoarea până nu cade, nu zice: ajunge.
Vrabia mălai visează şi calicul praznic.
Capul cel tâmpit odorogeşte ca un butoi dogit.
Ce strici orzul pe gâşte, când e iarba la genunchi.
Pe chel uşor îl tunzi.
Nerăspunsul încă este un răspuns.
M-am învăţat cu traiul rău, să trăiesc bine.
Rara întâlnire e mai cu iubire.
Nici salcia pom, nici boierul om.
Decât să-ţi dau şi să ne sfădim, mai bine tot prieteni să fim.
Cine dă împrumut îşi face duşmani.
Bine zice moş Arvinte: vai de cap unde nu-i minte.
Românului poţi să-i iei cu de-a sila, dar să-i dai nu.
Unui om fără de lege, îi trebuie unu fără.
Unde a dus mutu iapa şi Nanu cârlanu’.
Sfinţenia nu stă-n port şi haine lungi.
I s-a întunecat steaua.
Prostul se cunoaşte după vorbă, iar şiretul după ochi.
Prostul se cunoaşte după râs şi mers.
Toţi se plâng de bani, dar de minte nimeni.
Înţăleptul făgăduieşte, iar prostul nădăjduieşte.
Cine făgăduieşte mult, dă puţin.
Una e a făgădui şi alta a împlini.
Nu făgădui ce nu poţi împlini.
Făgăduieşte puţine, dar împlineşte odată.
Iubeşte-mă, că te tai.
Toată lumea e voinică, când duşmanul fuge.
Decât să munceşti degeaba, mai bine să şezi degeaba.
Munca muncitorului pă mâna risipitorului.
Hoţii nu sunt azi prin păduri; sunt prin cănţălării.
Adu-ţi aminte de muma şi de tatăl tău, când şezi în mijlocul celor mari.
A faptelor rele începătură, spre rău sfârşit pleacă.
Amânarea e hoţul timpului.
Ascultă tot, dar nu crede tot.
Cel ce răspunde neîntrebat se numeşte oaie cu şorici.
Cine nu te ştie, te vinde; iar cine te ştie, te cumpără.
AŞA VOI EU! întrece şi stăpâneşte orice lege şi orice pravilă.
Căruia m-a înşelat mai nainte, aferim!, iară de m-a amăgit al doilea rand, încă îi mulţumesc, că a mea este vina.
Decât să porţi pe om cu vorba, spune-i mai bine că nu se poate.
Adevărul pă scurt, minciuna în vorbe îndelungate.
Adevărul se vede, dar cam pân sâtă să zăreşte.
Cel ce ascunde adevărul niciodată nu să va îndrepta.
Interesul când îţi grăieşte, uiţi şi facerea de bine ce ţi s-a făcut şi ocările ce îţi dă.
Intreresul pă om schimbă în felurimi dă chipuri, tocma ca o mască.
Omul în slujbă se cunoaşte, când puterea îşi arată năravurile din fire.
Numai proştii ocărăsc şi necinstesc pe oricine oricum la gură le vine; d-aceea cel ce ocărăşte prost om să-nţelege. Fereşte-te d-un asemene om.
Unde e mită, acolo şi nedreptate.
Cei mari făgăduiesc şi cei mici nădăjduiesc.
Naşterea omului e pentru alţii; moartea e a lui.
Te poţi opri când te sui, dar anevoie când te cobori.
Nu e stăpân fără stăpân.

*

NICHITA STĂNESCU – În dulcele stil clasic
Dintre zare mă preling
Doamne, stelelor piezișe
Iartă-mă, m-aprind, mă sting
Cu Iisuși pe cruci crucișe.

DEFINIŢII

Falimentul este ocazia de-a începe din nou, dar cu mai multă inteligenţă.
Prietenul este cel care ştie totul despre tine şi te preţuieşte la fel.
Prietenia este la fel ca banii, este mai uşor de făcut decât de păstrat.
Umilinţa este cel mai ciudat atribut uman. Când crezi că o ai, ai şi pierdut-o.
Ura este acidul care face mai mult rău vasului în care e ţinut, decât obiectelor asupra cărora este aruncat.
Sfinţenia nu este incapacitatea de-a păcătui, ci capacitatea de-a nu păcătui.
Ipocritul este acea persoană care după ce a scris o carte ateistă, se roagă să aibă succes.
Fanaticul este acea persoană care uitându-şi ţinta îşi dublează eforturile.
Patronul este ca un crocodil. Când îşi deschide gura nu ştii dacă va zâmbi sau te va înghiţi.
Experienţa este acel lucru care ne face să ne recunoaştem greşelile atunci când le repetăm.
Proverbul este o propoziţie scurtă învăţată dintr-o lungă experienţă.

Ezistă o esplicație...
Ceea ce explică cel mai bine cum de oamenii necinstiţi şi câteodată chiar proşti reuşesc aproape totdeauna mai bine să-şi croiască drum în viaţă decât oamenii cinstiţi şi inteligenţi, este că omul necinstit şi prostul trebuie să depună mai puţină trudă pentru a se pune în mersul lumii şi în concordanţă cu ea, care, în general, este necistită şi proastă; în vreme ce omul cinstit şi omul raţional, neputând intra imediat în legătură cu lumea, pierde un timp preţios. Primii sunt ca şi negustorii care cunoscând limba ţării, vând şi cumpără imediat; în vreme ce ceilalţi sunt obligaţi, înainte de a-şi expune marfa şi a intra în tratative, să înveţe limba vânzătorilor şi a clienţilor lor; de multe ori ei nu binevoiesc să înveţe această limbă şi atunci se întorc fără să vândă sau să cumpere ceva.
                                                                                                                     (Chamfort)

MINUNE
Aşadar, dumneata nu crezi în minuni, domnule Kraus, i-a spus preotul. Bine, ascultă atunci această întâmplare: Odată, într-o vineri, am văzut un băieţaş mâncând cârnaţi în faţa unei case. Fireşte, faptul m-a zguduit într-atât încât am început să mă închin: „Doamne, Dumnezeule, vezi tu această ticăloşie? Doamne, fă ca această casă să cadă peste nelegiuit!” Dar deodată mi-am adus aminte că netrebnicul acela e prea mic pentru a-şi da seama ce păcat îngrozitor săvârşea. De aceea, am început să înalţ o rugă şi mai fierbinte: „Doamne, Dumnezeule, iartă-l şi fă ca această casă să nu cadă peste micuţul nelegiuit!” Şi află, domnule Kraus, că Dumnezeu a auzit rugăciunea mea şi casa aceea n-a căzut peste acel băiat.
Ei, acum crezi în minuni?

BRANTÔME (Vies des dames galantes)
Cele treizeci de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat (ea trebuie să aibă):
Trei lucruri albe: pielea, dinţii şi mâinile.
Trei negre: ochii, genele şi sprâncenele.
Trei roşii: buzele, obrajii şi unghiile.
Trei lungi: corpul, părul şi mâinile.
Trei scurte: dinţii, urechile şi picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea şi locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia şi ce-i mai jos.
Trei groase: braţele, coapsele şi pulpele.
Trei subţiri: degetele, părul şi buzele.
Trei mici: sânul, nasul şi capul.

Mihai Eminescu – cronicar teatral:

„La noi în ţară succesul mediocrității e foarte uşor şi lupta tuturor elementelor mai bune, peste măsură de grea. Vorbind îndeosebi despre arta reprezentării dramatice, vom căuta în zadar în ţară la noi un reazim pentru talentele adevărate. Căci ce soartă îl aşteaptă pe actorul cel bun chiar? Este vreun teatru naţional cu o existenţă asigurată, care să-şi urmeze calea cu un repertoriu ales? Este vreun repertoriu în care fiecare să-şi poată însuşi capitalul de roluri, potrivit cu talentul său, singura avere pe care un talent şi-o poate câştiga? Nu. Fiecare director e silit să dea sau piese de senzaţie, pline de crime, dureri fizice, boale şi lipsite de caractere dramatice sau alegând o cale şi mai grea, să dea farse obscene în chiotele unui auditoriu foarte primitor de asemenea hrană, care nu apelează la inteligenţă sau inimă, ci la simţuri mult mai josnice”.
                                                                                                                       („Curierul de Iaşi”)

*

Problema e veche. Cine a spus?

„Țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei... Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști...Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșată de meningită morală".

Răspuns:
Octavian Goga, în 1916!...

*

Întrebare şi răspuns
                          de George Topîrceanu

Rumegând cocenii de pe lângă jug,
S-a-ntrebat odată boul de la plug:
- Doamne, pe când alţii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur să muncesc din greu?...
La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a răspuns din slavă: – Pentru că eşti bou...

*

PILULE DE REFLECŢIE

Numai cu indignare şi numai cu intenţii bune nu se face nimic. (SHIRLEY TEMPLE)
E greu, cetăţeni, să vorbeşti stomacului care nu are urechi. (CATO)
O revoluţie, începând cu aceea a lui Prometeu, se săvârșeşte împotriva zeilor, întotdeauna. (ALBERT CAMUS)
Slăbiciunea forţei constă în a nu crede decât în forţă. (PAUL VALERY)

Democraţia a fost inventată ca un mijloc de a împăca libertatea cu cârmuirea. (Bertrand Russel)
Când un rege înalţă pe unul necinstit, parcă-l arată poporului spre a-l îndemna să-i semene. (Montesquieu)
Politica: o luptă a intereselor deghizată într-o competiţie a principiilor. (Ambrose Bierce)
Aveţi trei feluri de prieteni: prietenii care vă iubesc, prietenii cărora nu le pasă de voi şi prietenii care vă urăsc. (Proverb francez)
Există trei feluri de iubiri fireşti faţă de părinţi: cea mai înaltă este de a-i ajuta, a doua de a nu-i supăra şi ultima de a-i suporta. (Proverb chinez)
Pentru un român care ştie a citi, cel mai greu lucru e să nu scrie. (I.L.Caragiale)
Pentru ca să faci lucruri mari nu se cere să fii cine ştie ce geniu. Nu trebuie să stai deasupra oamenilor, ci să fii alături de ei. (Montesquieu)

Forţa însoţită de prostie generează adesea pagubă. (Euripide)
Ţara gazetelor este una azi şi alta mâine. (N. Iorga)
Voi aţi câştigat alegerile. Dar eu am câştigat numărătoarea. (Anastasio Somoza)
Toate ţările au o armată. Când nu este a lor, este a unei alte ţări. (Proverb finlandez)
Se cunosc trei săptămâni, se iubesc trei luni, se ceartă trei ani, se tolerează treizeci de ani. (Taine)
Arta de a conduce nu constă în a gândi şi a decide în locul şi în rolul tuturor subalternilor. (Ferdinand Foch)
Drumul civilizaţiei este pavat cu cutii de conserve. (Elbert Hubbard)
Nici un guvern nu poate fi în siguranţă fără opoziţie. (B. Disraeli)

*

 AFORISME de Stanislaw Jerzy Lec

Arta nu-i cere artistului talent, ci opere.
Artă angajată? Da, dar de cine?
Unii urăsc arta. S-a făcut un pas: deja au recunoscut-o.
Drama timpurilor noastre se soldează de multe ori cu onorarii pentru creatorii ei.
Să creeze un personaj şi să-l lase în voia soarții! Asta o poate face numai un scriitor adevărat.
Ce este tragedia şi ce este comedia se va dovedi cu timpul.
Se confirmă legea lui Pavlov: după fiecare gong publicul are poftă de un spectacol.
În somn, am autorii mei preferaţi, care nu există în realitate.
Intrigile pieselor lui Z au loc în afara culiselor.
Ah, acele Ofelii, care, netrimise, merg la mănăstire!
Şi pe tine însuţi trebuie să te machezi.
Publicul cască rânjind.
Criticul trebuie să se afle sau în stal sau pe scenă – altfel îi cade cortina pe ceafă ca o ghilotină.

În lumina laudelor cuvintele îşi schimbă proporţia.
La începutul drumului spre perfecţiune s-a împiedicat de nemaipomenitul său succes.
Unii au impresia că fiecare adâncitură e o prăpastie.
Schimbând capetele, gândul acceptă forma lor.
Nu merge pe urmele celor mari: te îneci în ele.
Există un tip de geniu care nu poate fi descoperit decât de oameni geniali.
Ah, de-am putea vedea viaţa şi nu situaţia!
Fanteziei nu-i este permis să mintă.
I-am prins capul în aureola pe care i-am pus-o.
Unii arată bine şi fără faţă.
Arată ce ai înăuntru, dar nu te despuia!
Cei care îşi scriu autobiaografia se inspiră din povestirile altora.

Opinia publică ar trebui să se alarmeze de propria ei inexistenţă.