OSCAR WILDE - Poeme în proză

Şi tăcere era în Casa Judecăţii. Şi Omul apăru gol în faţa lui Dumnezeu.

Şi deschise Dumnezeu Cartea Vieţii Omului. Şi aşa grăit-a Dumnezeu către Om zicând: Viaţa ta a fost nelegiuită... (Dumnezeu înşiră păcatele Omului) Și a a răspuns Omul zicând: Da, acestea le-am săvârşit.

Şi închise Dumnezeu Cartea Vieţii omului şi zise grăind: Desigur, am să te trimit în Iad. În fundul Iadului am să te trimit.

Şi a strigat Omul zicând: Nu mă poţi trimite acolo.

Şi a grăit Dumnezeu către Om zicând: De ce nu te pot trimite în Iad, din ce cauză?

Deoarece am trăit tot timpul în Iad răspunse Omul.

Şi tăcere se făcu în Casa Judecăţii.

Și trecând puţină vreme, grăi Dumnezeu către Om zicând : Deoarece văd că nu te pot trimite în Iad, desigur, desigur, am să te trimit în Rai.

Şi a strigat Omul zicând: Nu mă poţi trimite acolo.

Şi a grăit Dumnezeu către Om zicând: De ce nu te pot trimite în Rai, din ce cauză?

Pentru că niciodată şi nicăieri nu mi l-am putut închipui, răspunse Omul.

Şi tăcere se făcu în Casa Judecăţii.