DAN MIHĂESCU,
umoristul care a scris texte memorabile pentru Toma Caragiu şi Tamara
Buciuceanu Botez a lăsat o scrisoare de adio, înainte de a pleca dintre noi, anul
acesta,(25.01.2013).
SCRISOARE
DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE
Stimate
nene Iancule,
Ambetat
de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă
tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este
gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu
cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere,
bagabonţi etc.
Să
avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene
animate. Eşti mărunt, neicuşorule!
Ia
hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.
Matale
ştii cât ar costa acum o masă la „Iunion"?
Şi
câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul
lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la „Iunion"
acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga.
Heavy
metal!
Dacă
ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la „Gambrinus"
şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.
Suntem
o ţară penală, meştere!
De
la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate
condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii!
Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai
visează castele în Spania. Visează căpşuni.
S-au
înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: „Cu prostia te poţi lupta, dar
ea întotdeauna învinge!"
Zicea
Nae Ipingescu: „Să nu mai mănânce nimeni din sudoarea, bunioară, unuia ca mine
sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân". Mai
mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase
ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor?
Ei,
aş!
Unde
este Râca Venturiano cu al lui „Angel radios"? E timpul cocotelor. Ziţa,
Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au
acuşica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a
uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!
Domnul
Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte.
Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă,
Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân
Dumitrache zis „Titircă Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri
moca toate rubedeniile.
Se
face Capitală până la matale la Ploieşti, numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa
cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.
Caţavencu
combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat, deoarece până şi
banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu
maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae
Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni
de valută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste, care va să zică.
Mădălin
Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a
dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un de-al lor care îi înţelege,
fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la
matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor,
până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul
valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?...
Altminteri
e „criză teribilă, monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai
dedica „Năpasta", promisiunilor guvernului schiţa „1 aprilie",
Justiţiei „Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice – „D-ale
carnavalului", scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este „Scrisoarea
pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O noapte
furtunoasă". Bravos naţiune!
Egzistă
nişte unii care zice că suntem „Ţara lui Caragiale". Ei, aş!
Moravurile
de pe vremea matale erau parfum.
Şi
atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului
mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel.
Într-un
singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a
învăţat să aibă din toate câte nimic.
În
fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât
(tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că
ne-am născut în România şi o să murim în Becalia!
Dar
să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu