OPINIA MEA PUBLICĂ 3

Titlu: Aceşti tupeişti mediocrii care ne conduc şi vorbele lor zburătoare.

Majoritatea parlamentară a decis: cerul e verde şi iarba e albastră.

Orice lege favorizează o anume elită.

Azi, 1leu nu mai face 2 parale...

Azi la bănci un leu de pui, mâine numai vezi că nu-i.

La noi, deficitul bugetar creşte într-un an cât la alţii în zece.

Puneţi "pseudo" înaintea oricărei funcţii reprezentative din România.

Guvernul a reuşit să ofere poporului mai puţin decât nimic.

Nu-i de ajuns să lauzi pe cineva.Trebuie neapărat să-i critici pe oponenţii acestuia.

            Guvernul ar fi putut să ia câteva măsuri anticriză, dar s-a câcâit prea mult.

Ce păcat că viitorul nostru e la cheremul oricui...

Anul  2011 este ipotecat. La fel, următorii.

            Clevetnic(ă), funcție prinsă în organigrama tot mai multor instituții, sub pseudonimele:

               analist, consilier, comentator, jurnalist...

„Meseria” de ţuţer e foarte bine plătită.

Fauna indezirabilă ce apare sub forme reînnoite din ce în ce mai vulgare în arealul mioritic se dezvoltă din cauză

indolenței, nepăsării ori chiar încântării majorității populției.

Când văd nişte neica nime’n lume cum depun ei jurământ cu mâna pe Biblie că vor lupta pentru propăşirea ţării,

m-apucă groaza!

Ce s-a petrecut după revoluţia din 1989?... O rebotezare în masă..., după o lovitură de măciucă dată în capul unui trup anemiat de foame, frig şi boli.

Logic, lucrurile imposibile nu există în prezent.

Misterul nedezlegat al piramidelor orgaziţionale e următorul: cum naiba se face că ajung în vârful lor tot felul de tâmpiţi, hoţi, criminali, bolnavi, sadici, paranoici şi alte asemenea specimene?...

Simt că se-mpute aerul... Se apropie alegerile electorale!...

            Cinism: viitorilor şomeri li se recomandă să devină întreprinzători, iar întreprinzătorilor să facă restructurărI.

România a ajuns pe marginea prăpastiei. Acum, dacă nu dă  înapoi, piere...

            Constat că ne-am cam sleit...

Somez oamenii legii să dea în căutare generală dreptatea şi să-i interzică părăsirea ţării.

În faţa nedreptăţilor, cetăţenii sunt complici prin tăcere şi pasivitate.

            Când o iscălitură a celor care ne guvernează va însemna răspundere, vom trăi ceva mai bine.

Prefer oricând un bun vorbitor unui bun orator.

În faţa legii, toate legile sunt egale. Nici o lege nu este mai presus de altă lege!

„Da, dar nu şi în România”... este singurul răspuns pe care îl poţi da unor turişti străini curioşi, uimiţi, nedumeriţi că nu găsesc...

„Da, dar aşa-i în România”... este singurul răspuns pe care îl poţi da unor turişti străini uimiţi, uluiţi, nedumeriţi de ceea ce li întâmplă.

Ştiţi care-i nenorocirea?... Sunt prea mulţi sclavi din fire.

Nişte analfabeţi îi învaţă pe alţi analfabeţi să scrie şi să citească în limba democraţiei.

Interesul e celula de bază a societăţii.

Parcă se aude un zumzet de protest.

Guvernul consideră că prima îndatorire a populaţiei este să îndure.

Guvernul crede că se joacă pe un teren viran, fără să ştie că se apropie de un teren minat. 

Cei mai mulţi intelectuali omagiază libertatea, dar foarte puţini vor lupta să o păstreze atunci când ea va fi în pericol.

Ministrul făcea puţine greşeli, dar colosale!

Un funcţionar public nu ştie de glumă, şi totuşi apar mereu oameni care cred asta.

Sărac într-o ţară bogată, naşpa!

Realitatea e o sumă de aparenţe.

Ambiţia celui aflat la putere nu cunoaşte limte interioare.

Pe faţa lui se putea citi exact ce gândeşte, aşa că n-a putut face carieră nici în diplomaţie, nici în politică...

Am crezut că Guvernul va acţiona raţional atunci când toate celelalte posibilităţi au fost epuizate, dar m-am înşelat.

Sunt generaţii de sacrificiu şi generaţii cu reflexe întârziate.

Să guvernezi împotriva poporului care te-a ales, ce imbecilitate perversă!

            Din nefericire, nicio democraţie nu poate garanta dreptul la inteligenţă.

Cei mai mulţi politicieni trăiesc cu falsa impresie că ar fi utili, iar paranoicii se consideră chiar de neînlocuit.

Nu e politician cel care nu ştie să înghită un afront şi nu e un bun politician cel care nu ştie să răspundă

 cum se cuvine unui afront.

Ce ignobil! Să ai funcţia de... distrugător.

            Spiritele nebunilor agresivi se reîntrupează în oamenii care fiind la putere, sunt împotriva celor

             pe care-i conduc.

Când demnitarul se bazează pe slugi, şi-a pierdut demnitatea.

            Parlamentarii şi gândacii de bucătărie sunt la fel de rezistenţi.

            Puterea are specialiştii ei în a pune piedici opoziţiei, şi invers.

Soarele răsare. Nu ne interesează! Să-şi facă treaba! Ce folos are Partidul nostru din chestia asta?...

În şedinţa de guvern a fost adoptată o nouă ficţiune.

Egali în faţa legii, inegali în spatele ei.

E simplu; bugetul de stat are două părţi: cheltuieli şi comentarii.

Prin măsurile luate de guvern, sărăcia se va împărţi în mai multe tranşe.

E atât de corupt încât se mituieşte singur ca să facă un lucru.

În politica dâmboviţeană s-a furat şi cu stânga şi cu dreapta.

Cu o bucată de pâine aruncată manifestanților, se trece de la revoltă la complimente.

Oamenii trăiesc cu convingerea că pot să creeze o lume mai bună decât cea în care au trăit. Această

idee cere însă multe sacrificii…