POEZII SUBLIMINALE

Cuvânt înainte

  

    Poezii subliminale? Da, iată că lirica se îmbogăţeşte cu un nou termen din psihologie – pentru a defini o nouă tehnică, oarecum diabolică, de influenţare a cititorilor.

    Dar cum funcţionează această tehnică?

    Este oare adevărat că trăim – fără să bănuim – într-o „diversiune” dominată de tehnica subliminalului?...

    Este oare ameninţată libertatea noastră de conştiinţă?

    Greu de răspuns precis la aceste întrebări. Ştim doar că prin lectura, preferabil repetată , a  versurilor    subliminale, imaginile poetice vor fi proiectate pe un „ecran” interior cu o viteză mai mare decât poate percepe un cititor obişnuit, așa încât ele vor fi fixate în subconştientul său.

    Prin tehnica subliminalului, conştiinţa receptorului înregistrează prin lecturi succesive mesaje la nivelul subconştientului.

    Acest tip de comunicare subliminală încearcă să răspundă unor probleme care vă afectează viața de zi cu zi. Ideea e simplă. Când sunteţi blocat o oră – două într-un ambuteiaj la venirea sau plecarea de la serviciu, nu trebuie să intraţi în panică! Citiţi poezii subliminale, pe un fond muzical relaxant, liniștitor, siropos chiar...

Se obţine un efect relaxant garantat, în timp ce subconştientul îţi ordonă: „Lasă-te de fumat!” , „Ai chef de muncă!” , „Cumpără un autoturism BMW!” sau... un hamburger.

    Mesajele subliminale sunt transmise continuu, încercând să răspundă tuturor problemelor dvs. existenţiale, practic fără să vă daţi seama...

    Vă urez lectură plăcută!

                         Poezii  subliminale

      Moto:       „You may say i’m a dreamer 

But i’m not the only one

I hope someday you’ll join us

And the world will be....”

(John Lennon)

              

Calipso

                    I

Sirenele cu solzi de sărutări

Topeau un cântec de ceară

Pentru urechile marinarilor

În care-şi fac cuib pescăruşii.

                     II

Şi-atunci viteazul Ulise dădu poruncă

Să fie legat de umbra catargului,

Iar catargul să fie înroşit în foc

Ţintind să orbească un ochi de ciclop.

                      III

 Venit-au cu vrajă trei pajeri

 Cu cap de femeie,sirenă sau nimfă;

 Rotindu-se-n cercuri, doar una grăi:

 „- Sunt gata, Stăpâne, să fiu a ta sclavă.

                       IV

Ameţit de vin roşu şi de cântecul ei,

Ulise desfăcu platoşa, beat de fericire,

Iar nimfa Calipso i-a străpuns inima

Plină de sare şi vânt, c-o săgeată-ispită.

 

 

 

Calipso

(Variantă)

                    I

Sirenele cu solzi de sărutări

Topeau un cântec de ceară -

Ispită-n urechi de vâslaşi

Sătui de-alungat pescăruşii.

                   II

Şi-ndată Ulise poruncă le-a dat

Să fie legat de umbra catargului,

Iar catargul să fie înroşit în foc

Pregătit pentru ochi de ciclop…

                    III

În miez de noapte, Poseidon

Lovi cu tridentul în Lună;

Ca stele rănite căzură pe vas

Păsări cu chip de femeie, zicând:

                     IV

„Nimfa Calipso e cea mai frumoasă!

Viteazul Ulise s-asculte acest cânt -

Iar inima lui, lovită pe mare de vânt,

Să uite - ani şapte - drumu-i spre casă!

Calipso, vrăjită, să-i fie mireasă!”

EMIGRANT (1904 ).

Corabia-şi-nmoaie pânzele,

Prea firavă să-nvingă cetatea

Păzită de valuri crăpate de vânt…

Din pânze răsuflă un geamăt în noapte;

Sărată-i iubirea, uitată, departe.

Moartea şi cerul nu sunt la fel în Spania

Ca dincolo de maluri şi nici

Porumbeii din Santiago nu zboară

Spre ţărm purtând ramuri de măslin.

Emigranţii, pe valuri, credeau în

Noua lor viaţă şi n-aveau habar

Cine-i acel Pablo Picasso,

Un tânăr ciudat şi tăcut,

Care vroia să picteze

Alte pânze corabiei

Prea firavă să-nvingă

Cetatea păzită de valuri

Crăpate de vânt...


SOLARIS
(Miniatură)

Ochii s-au închis în aburul zorilor nimfe;

Suflarea s-a oprit pe inima caldă, să tacă.

Un cal smulge din trecut iarba uscată;

Un corb pătează cu negru aripa cerului.
 

Mâinile s-au prins de lumina flăcării iar

Tăcerea se varsă în cripta uitării la care

Paznicii nopţii stau strajă cu suliţi de-argint.

Un cal prinde aripi din frunze ce cad

Din pomul de piatră în care loveşte

Un corb, în aburul zorilor nimfe…

CERCURI

Copacii plini de-atâta Soare,

Copacii plini de-atâtea stele,

Sunt şi mai plini de-atâta floare,

Sunt tot mai plini în nopţi cu iele.

Copacii albi de-atâţia muguri,

Copacii albi de-atâtea vise,

Sunt şi mai albi de-atâtea gânduri,

Sunt tot mai albi de păsări ninse.

Copacii grei de-atâtea roade,

Copacii grei de-atâtea ploi,

Sunt şi mai grei de-atâtea şoapte,

Sunt tot mai grei de aripi moi.

Copacii plini şi albi şi grei

Adună-n cercuri anii mei…